The Viewing Booth / Cabina de vizionare + Letter to a Friend / Scrisoare către un prieten
Engleză, Ebraică, Arabă / Engleză RO
The Viewing Booth / Cabina de vizionare + Letter to a Friend / Scrisoare către un prieten
One World Romania, ediția a 14-a
Engleză, Ebraică, Arabă / Engleză RO
Israel, SUA, 2019
70’
Regie: Ra’anan Alexandrowicz
Producție: Liran Atzmor, Ra’anan Alexandrowicz
Imagine: Zachary Reese
Montaj: Neta Dvorkis
Design de sunet: Rotem Dror
Festivaluri și premii: Berlin International Film Festival 2020 / Dokufest International Documentary and Short Film Festival 2020 / True/False 2020 / DOC NYC 2020 / DocAviv Film Festival 2019
Filmografie: The Law in These Parts (2011) / James' Journey to Jerusalem (2003) / The Inner Tour (2001) / Martin (1999) / Rak B'Mikrim Bodedim (1996)
Mass-media lumii contemporane pare că și-a făcut o adevărată profesiune de credință din bombardarea publicului cu valuri întregi de informație. De la imagini de amator și până la reportaje solide comandate de televiziuni, universul audiovizualului mustește de mărturii sfâșietoare, scene de cotidian mizer, dovezi înfiorătoare ale terorii și ale haosului care domnesc în unele părți ale lumii. E nevoie totuși să-ți iei măsuri de precauție atunci când te avânți în noianul de imagini și să le chestionezi în permanență justețea, iar asta e chiar miza cineastului Ra’anan Alexandrowicz. Filmul lui pornește dintr-un gest de curiozitate și ajunge să sondeze în însuși principiul aflat la baza cinemaului: la ce anume ne uităm atunci când vedem un film sau o filmare? Maia Levy, o tânără americancă de origine iudeică, devine complicea regizorului și acceptă provocarea acestuia de a comenta clipuri YouTube din viața palestinienilor aflați sub ocupația militară a Israelului, în timp ce reacțiile ei sunt surprinse de o cameră video. Pusă față-n față cu secvențele filmate și cu înregistrarea răspunsurilor sale, fata experimentează atât îndoiala și empatia, cât și tentația partizanatului. Interpretarea imaginilor se transformă într-un proces alunecos și în bună măsură pervers, dependent de prejudecățile și de starea emoțională a privitoarei și imposibil de redus la obiectivitatea absolută. Pentru că, în esență, fiecare film e atâtea filme câți spectatori trec pragul cinematografului. (de Andreea Chiper)
Ra’anan Alexandrowicz este regizor, scenarist și monteur. Este cunoscut pentru documentarul „The Law in These Parts” (2011), care a primit Marele Premiu al Juriului la Sundance Film Festival, un premiu Peabody, precum și numeroase alte premii. Singurul lungmetraj de ficțiune al lui Alexandrowicz, „James’ Journey to Jerusalem” (2003), a avut premiera în cadrul secțiunii Directors’ Fortnight a Festivalului Internațional de Film de la Cannes și totodată la Festivalul Internațional de Film de la Toronto. Alexandrowicz a fost de mai multe ori consultant în montaj pentru Sundance Documentary Fund, iar filmul său, „Cabina de vizionare”, este sprijinit de programul Sundance Art of Nonfiction initiative.
___________
Palestina, 2019
43’
Regie, Producție, Imagine, Montaj, Design de sunet: Emily Jacir
Mixaj sunet: Firas Mukarkar
Animație: Ahmad Habash
Festivaluri și premii: Berlin International Film Festival 2020 / Architecture Film Festival Rotterdam 2020 / Kurzfilm Festival Hamburg 2020 / Valdivia International Film Festival 2020
Filmografie: Notes for a Cannon (2017) / Tal al Zaatar (2014) / Lydda Airport (2009) / Ramallah/New York (2004) / ENTRY DENIED (a concert in Jerusalem) (2003) / Crossing Surda (a record of going to and from work) (2002) / From Texas with love (2002) / 15 Palestinian Minutes in Palistine (1999)
Bethleemul de astăzi pare un spațiu bântuit de spectrul unui viitor sumbru. Simultan scrisoare, jurnal și eseu video, filmul lui Emily Jacir condensează în 40 de minute toată urgența unui prezent amenințat de haos și ruină. Din Bethleemul lui Jacir se devoalează mai multe orașe, suprapuse unele peste altele în turbionul istoriei: fiecare epocă a răvășit nucleul celei de dinainte, câmpiile înverzite s-au transformat în aglomerări de case, iar pacea smerită a oamenilor s-a topit în conflicte armate și rezerve de gaz lacrimogen. Învârtindu-se prin locurile copilăriei, regizoarea schițează o hartă a celor mai importante simboluri din oraș, de parcă toate drumurile din Bethleem ar avea o destinație unică: acasă.
P.S.: Unde să te întorci, totuși, atunci când orașul natal devine o grămăjoară de bucăți fumegânde și rămâi numai cu amintirea cuiva care face cu mâna dintr-o fotografie în ceață? (Andreea Chiper)
Emily Jacir (născută în 1972 în partea de vest a Bethlehemului) este o artistă și cineastă a cărei operă se concentrază pe probleme ce țin de transformare, traducere, rezistență și narațiuni istorice reduse la tăcere. În proiectele sale Jacir cercetează mișcările personale și colective și implicațiile sale asupra experienței fizice și sociale a spațiului și timpului trans-mediteraneene. Lucrările sale au fost prezentate peste tot în lume în cadrul unor expoziții individuale sau collective. Este fondatoarea instituției Dar Yusuf Nasri Jacir for Art and Research din Bethlehem. Trăiește în Ramallah și în Roma.
