Portugalia, 2020
101’
Regie, Scenariu: Catarina Vasconcelos
Producție: Pedro Fernandes Duarte, Joana Gusmão, Catarina Vasconcelos
Imagine: Paulo Menezes
Montaj: Francisco Moreira
Sunet: Miguel Martins, Rodolfo Cardoso
Muzică: Madalena Palmeirim
Festivaluri și premii: Victoria Film Festival, Canada 2021 - Best Documentary / CinEuphoria Awards 2021 - Best Poster / Berlin International Film Festival 2020 - FIPRESCI Prize / Dokufest International Documentary and Short Film Festival 2020 - International Docs Competition Award / IndieLisboa International Independent Film Festival 2020 - Audience Award, Best Director Award / San Sebastián International Film Festival 2020 - Zabaltegi-Tabakalera Prize / T-Mobile New Horizons International Film Festival, Poland 2020 - Audience Award, Grand Prix / Taipei Film Festival 2020 - International New Talent Competition - Special Jury Prize / Vilnius International Film Festival 2020 New Europe - New Names Competition - Best Film / Montreal International Documentary Festival (RIDM) 2020 / Thessaloniki Documentary Film Festival 2020
Filmografie: Metaphor or Sadness Inside Out (2014)
Lungmetrajul de debut al Catarinei Vasconcelos e construit ca un caleidoscop emoțional și narativ, îmbinând imagini, texturi, culori, voci, sunete, povești cu o nonșalanță la care cineaști imenși precum Manoel de Oliveira sau Raul Ruiz au ajuns după mulți ani de activitate. E atât de elaborată construcția audio-vizuală a tinerei cineaste încât, chiar după vizionări repetate, pare la fel de proaspătă și de misterioasă ca la prima întâlnire. Documentar-eseu despre pierderea mamei și, în egală măsură, despre recuperarea timpului pierdut, „Metamorfoza păsărilor” încearcă să recreeze stări și senzații din trecut - de multe ori olfactive sau tactile -, mai curând decât să prezinte un discurs pe o anumită temă. Iar trecutul nu e o entitate stabilă, ci ia tot felul de forme și de consistențe, fiind readus la viață în complexa sa volatilitate din frânturi amestecate de memorie ce se concretizează de multe ori în structuri contradictorii, lipsite de legături evidente. De aici și fascinația înaintea acestui film care își ia privitorii pe sus și transformă doliul într-una dintre cele mai plenare experiențe cinematografie posibile. (de Andrei Rus)