Filme clujene de arhivă
ARTA-Acasă
Filme clujene de arhivă
ARTA-Acasă
Privát Kolozsvár / Clujul privat
r: Lajos Orbán | 1920-1930 | 30’
Orbán Lajos (1897–1972) era o personalitate activă în perioada interbelică a Clujului, probabil, primul cetățean din Ardeal care folosea o cameră de filmat produs pentru amatori, înregistrând viața de zi cu zi din Cluj.
Filmul se bazează pe moștenirea familiilor Orbán și Schäfer. Prima cameră de filmat CINE KODAK pentru amatori a fost lansat în 1923. O copie demonstrativă a ajuns și la Cluj, în magazinul Kováts P. Fiai, unde se vindeau echipamente fotografice. Acest aparat a fost folosit de László Schäfer, proprietarul magazinului, și de Lajos Orbán, cel care aproviziona magazinul. Primul film datat a fost realizat la 8 iulie 1928, cu ocazia primei tabere de cercetași din Transilvania, organizat pe moșia familiei Mikes din Cisteiu de Mureș. Până la mijlocul anilor 1930, Lajos Orbán a filmat și fotografiat Clujul și împrejurimile sale, prietenii fotografi, familia și copii lui. Din filmările sale putem afla cum arăta centrul orașului, parcul central, cu ce mijloace se făcea transportul prin oraș și cu ce activități se ocupau oamenii în timpul liber din epoca interbelică.
Senki földje / Pământul nimănui
r: Gábor Nagy & Jenő Márton | 1979 | 27’
La sfârșitul anilor '70 - începutul anilor '80, exista în Cluj un grup de prieteni care a făcut filme experimentale. Aceștia au achiziționat un aparat de film super 8 mm, role de peliculă și au început să filmeze prin oraș. Scurtmetrajele pe care le-au realizat au, pe lângă valoarea estetică, și valoare documentară. După ani buni de stat în sertare prăfuite, scoatem la lumină peliculele "Pământul nimănui" (1979) și "Anexă" (1981).
Melléklet / Anexă
r: Gábor Nagy & Jenő Márton | 1981 | 17’
La sfârșitul anilor '70 - începutul anilor '80, exista în Cluj un grup de prieteni care a făcut filme experimentale. Aceștia au achiziționat un aparat de film super 8 mm, role de peliculă și au început să filmeze prin oraș. Scurtmetrajele pe care le-au realizat au, pe lângă valoarea estetică, și valoare documentară. După ani buni de stat în sertare prăfuite, scoatem la lumină peliculele "Pământul nimănui" (1979) și "Anexă" (1981).
