Curs pentru parinti BUCURESTI

Curs pentru părinți – JOI 18 iunie

 SESIUNEA 19 Gândurile care vin din relația de atașament cu mama, tata și cu alte persoane care te-au crescut în primii ani de viață se constituie în cele mai profunde convingeri  ale noastre și ele reprezintă scheletul pe care se vor lipi informațiile despre noi, lume şi viaţă indiferent de cât timp petrece părintele cu copilul. Vă spun asta deoarece unii părinți îmi zic ”Dar eu petrec foarte puțin timp cu el, nu am cum să-l influențez; bunica sau bona îl afectează”. Nu este vorba neapărat de cât de mult timp ci de cât este de importantă persoana respectivă pentru copil, iar în primii ani părinții sunt cel mai sus în ierarhie, fie că ne place sau nu. Dacă un gând vine în contradicție cu acest schelet, nu prea are de ce să se lipească, îi lipsesc rădăcinile, iar la un moment dat va fi anihilat de convingerile centrale. El va fi ca o picătură în oceanul minții noastre. De exemplu, dacă din relația cu părinții avem sentimente de vinovăție, că e ceva în neregulă cu noi, chiar dacă avem în jurul nostru și alte persoane care încearcă să ne dea încredere, ceea ce își va pune amprenta ca vulnerabilitate, vine din relația cu părinții. Remarcile pozitive ale celorlalți fie sunt uitate, fie rămân acolo, fără să aibă așa mare putere; ele acționează uneori ca un tampon, adică reduc în intensitate vulnerabilitatea creată de părinte.

În urma interacţiunii cu persoanele semnificative din primii ani, copiii îşi formează teorii despre relaţiile cu ceilalţi (ex. “Sunt o persoană care merită să fie iubită?, Este lumea un loc sigur?, Mă pot baza pe oameni?”) care îi vor influența modul în care se conectează cu oamenii (Siegel and Hartzell, 2004). Atunci când e mic, copilul crede că dacă tata și mama se comportă așa cu el atunci asta merită, așa e viața și asta va primi și de la ceilalți oameni. El învață ce înseamnă iubirea, cum se manifestă ea, iar apoi merge la grădiniță și va face la fel cu alții. De exemplu, dacă ai tendința să răsfeți copilul și să fii la dispoziția lui, el va merge la grădiniță și va aștepta ca ceilalți copii și educatoarea să facă aceleași lucruri pentru el și să fie la dispoziția lui; dacă nu i se va răspunde așa cum a fost învățat, va deveni furios și se va izola sau se va comporta agresiv deoarece va crede că nu le pasă de el. De aceea, pentru a ameliora sentimentul de inferioritate al copilului e nevoie si de lucrul cu părinții.