Curs pentru parinti BUCURESTI

Curs pentru părinți – JOI 10 SEPTEMBRIE

 SESIUNEA 22 - JOI 10 SEPTEMBRIE: Sentimentul de inferioritate și începutul de an școlar. Atunci când copiii încep grădinița sau școala se confruntă cu tot felul de emoții printre care și sentimentul de inferioritate care spune ”Mă voi descurca sau nu mă voi descurca, copiii mă vor plăcea, oare voi reuși să îmi fac prieteni?”. Cu câteva comportamente simple părinții și cadrele didactice pot facilita integrarea și adaptarea copiilor și îi pot susține în vindecarea lor. Sentimentul de inferioritate de manifestă diferit în exterior în funcție de modul în care îi facem față: Copiii care au coping-ul de renunțare ”își pun cenușă în cap”, adică ei spun explicit ”Sunt prost, nu sunt în stare, nu mă descurc, iar cei cu coping-ul de compensare se comportă cu superioritate și cu aroganță. Cei care ridică cele mai mari probleme sunt copiii cu coping-ul de evitare. Adică ei fac orice numai să nu li se declanșeze acest sentiment, iar ceilalți să vadă că e ceva în neregulă cu ei și prin urmare se retrag în domeniul în care se simt competenți neavând șansa să își dezvolte abilitățile care le lipsesc. Sunt două mari domenii care declanșează sentimentul de inferioritate: domeniul social și cel al notelor școlare. Mai jos, am trecut comportamentele de evitare pe care eu

le-am observat cel mai des în practica mea.

DOMENIUL SOCIAL: Evită să meargă la școală, spune ”Nu-mi place la școală, nu îmi plac copiii, e plictisitor”, stau singuri în bancă și nu vorbesc cu ceilalți copii sau stau pe telefon, se retrag în activități cognitive „Măcar cărţile nu mă resping” îmi spunea o adolescentă care s-a refugiat în citit şi evita copiii ţinându-se astfel la distanţă de durerea respingerii, sau stau pe rețele sociale unde acolo unde interacțiunea superficială cu mulți copii acoperă sentimentul de singurătate, de abandon și de inferioritate.

DOMENIUL NOTELOR ȘCOLARE: evită să facă lecții la materiile la care știu că nu sunt buni, evită note mici – evită să ridice mâna și să răspundă, să fie activi la oră, brusc se îmbolnăvesc atunci când au teste și își sună părinții ca să îi ia acasă.

 Ce au nevoie copiii în prima etapă? Să recunoașteți, să normalizați și să le acceptați emoția în acel moment: ”E normal să te simți puțin speriat și să te gândești dacă te vei descurca, dacă te vor plăcea copiii și vei reuși să îți faci prieteni, cu toții ne simțim așa atunci când mergem într-un loc nou”. Pentru a întări acest lucru e important să le dați exemplu de când v-ți simțit și voi așa, iar apoi să le spuneți că sunțeți alături de ei și că îi veți ajuta să le facă față acestor emoții. Copiii nu pot face singuri asta și au nevoile ca adulții să își folosească autoritatea părintească pentru a-i ajuta. La curs vom face aplicații practice pe situațiile cu care vor veni părinții în relația cu copilul. Cursul este unul deschis, adică participarea la o sesiune nu e condiționată de participarea la oricare alta, părintele putând opta pentru temele care îl interesează cel mai mult.