ASA GA KURU | TRUE MOTHERS

Regia: Naomi Kawase
Cu: Hiromi Nagasaku, Arata Iura, Aju Makita

Dramă, Japonia-Franța, 2020, 140'

Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL împlinește anul acesta 20 de ani de existență. Pentru a marca această aniversare, proiectăm la Cinema Elvire Popesco, în fiecare zi de 20 a fiecărei luni, până în august, câte un film din selecția festivalului. Următorul titlu din serie, True Mothers, va putea fi văzut la Cinema Elvire Popesco joi, 20 iulie, de la ora 20:00, înainte de proiecția de la Sfântu Gheorghe inclusă în focusul Naomi Kawase - invitata specială a festivalului de anul acesta.  

Cea de-a 20-a ediție ANONIMUL va avea loc între 14-20 august 2023 la Sfântu Gheorghe, Delta Dunării.

Sinopsis: Bazat pe romanul scris de Mizuki Tsujimura, True Mothers se învârte în jurul a două personaje centrale puternice: Satoko, mama adoptivă înstărită, și Hikari, tânăra disperată care nu vrea să fie ștearsă din viața copilului ei. Filmul lui Kawase oferă o nouă perspectivă asupra noțiunii de adopție, țesând diferite fire narative și genuri, de la drama morală la romantismul adolescentin, expunerea socială și chiar thriller, într-o experiență cinematografică „emoționantă, uneori neliniștitoare” (The Hollywood Reporter).

„True Mothers explorează natura maleabilă a familiei și a formelor complementare de maternitate: o mamă dă naștere, alta hrănește și o a treia – șefa agenției de adopție (Miyoko Asada), care a adăpostit-o pe Hikari într-un moment dificil – preia rolul mamei acționând.
Kawase păstrează și aici înfloririle sale dantelate din filmele mai puțin accesibile, precum înclinația pentru cadrele tranziționale ce folosesc imagini din natură. Uimitoarele peisajele marine din zona Insulei Hiroshima, unde locuiește Hikari în timpul sarcinii, ajută la stabilirea unei dispoziții contemplative.
Numai un munte nu ar putea fi mișcat de True Mothers – dar, la fel ca descendența lui Asato, sursele acestui efect sunt complexe. Dintr-un unghi, filmul este sensibil și profund, din altul însă, felul în care se joacă cu perspectiva constituie un truc poate prea calculat pentru a obține lacrimi.
Remarcabil de rezistent la sentimentalism în scenele individuale, dar destul de manipulativ în ansamblu, filmul este probabil proiectul cel mai mainstream de până acum al lui Naomi Kawase - o prezență constantă la Cannes de peste două decenii.” scria The New York Times.

Festivaluri și premii: Cannes Slection 2020, San Sebastian IFF 2020, Chicago FF 2020, Mainichi Film Concours 2021 - Best Director