Bucureștiul în perioada interbelică

Programul urmărește orașul și locuitorii săi din perioada interbelică și până în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Bucureștiul este prezent ca fundal sau ca subiect direct al preocupărilor cinematografice din acea perioadă într-o varietate de genuri non-ficționale. Co-producția „Dâmbovița apă dulce” descrie infrastructura și lucrările întreprinse pentru alimentarea cu apă a capitalei, iar documentarul de montaj („Amintiri bucureștene”) reconstituie, la începutul anilor ’70, deceniile dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial cu ajutorul unor secvențe și filmări din acea epocă . Singurul film din program care datează din perioada interbelică, „București, orașul contrastelor” e cel mai citat și cunoscut film despre Bucureștiul interbelic, poate și fiindcă promovează o față atât de flatantă și de modernă a acestuia.Dar în paralel cu acțiunile de modernizare din deceniile patru și cinci, Bucureștiul este în același timp și teatrul de desfășurare al unor evenimente dramatice, neliniști sociale, greve muncitorești, aproape nereprezentate în cinematografia epocii. Unul dintre puținele materiale cinematografice care documentează un astfel de moment este ediția specială a jurnalului de actualități ONC dedicată Rebeliunii legionare din ianuarie 1941, care prezintă totuși versiunea oficială a evenimentelor, fără să menționeze violențele și crimele comise împotriva evreilor.

Dâmbovița apă dulce (Pietro Benedetti, 1943) – 14 minute

Amintiri bucureștene (Radu Gabrea, 1970) – 71 minute

București (Paul Călinescu, 1936) – 21 minute

Jurnal ONC nr. 83/1941 – 10 minute* Atenție! Acest material conține scene violente cu impact emoțional.