Locuire în Bucureștiul Socialist - Filme de arhivă

3.  Melodiile străzii (1965, Pantelie Tuțuleasa)

13 minute

„Melodiile străzii” e o simfonie a Bucureștiului anilor 1960, descriind detalii ale vieții de zi cu zi a locuitorilor căii Grivița și scoțând în evidență schimbările majore aduse cartierului în deceniile de comunism. Tonul filmului e lejer, acesta debutând cu o melodie dedicată Podului Grant și continuând, în ritmuri sprințare de jazz și cu trimiteri vizuale la constructivismul documentarelor lui Dziga Vertov, cu prezentarea unor locuitori mulțumiți și la fel tonici precum muzica ce le însoțește pașii.
 

4. Liniște (1963, Alexandru Boiangiu)

10 minute

„Liniște” prezintă, sub forma unui coșmar prelung al protagonistului, diverse surse de zgomot produse de conlocuirea într-un oraș mare precum Bucureștiul. Pot surprinde ludicul, registrul comic și nivelul moralizator destul de scăzut ale filmului, care funcționează ca o alegorie a vieții urbane moderne, unde singura soluție de a trage un pui de somn bun, în ciuda urletelor vecinilor și a gălăgiei provocate de claxoanele și de motoarele mașinilor, pare a fi uneori să îți tragi cât mai bine plapuma peste față (sau peste urechi) și să plonjezi într-un univers oniric paralel.

5. Pe străzile orașului (1980, Zoltan Terner)

10 minute

Acest film anchetă înregistrat pe străzile Bucureștiului face parte din seria demersurilor mai ample de educație cetățenească inițiate de administrațiile locale și de organismele centrale. Realizat la comanda Institutului de Igienă și Sănătate Publică, în colaborare cu Crucea Roșie, documentarul critică lipsa de inițiativă și de atitudine civică a locuitorilor orașului, care nu se consideră personal responsabili pentru păstrarea curățeniei în spațiile publice. O patrulă sanitară îi admonestează pe trecătorii neglijenți, inspectează maidanele și terenurile virane din cartiere și din centrul orașului - locuri insalubre, cotropite de gunoaie și de resturi menajere și care, dincolo de aspectul inestetic, constituie potențiale focare de infecție în aglomerările urbane. Finalul filmului prezintă un tablou optimist, în care curățenia orașului este restabilită cu participarea tuturor locuitorilor, de la mic la mare.

6. Calea Moșilor, trecut și prezent (1984, David Reu)

10 minute

Filmul reconstituie istoricul unei zone comerciale importante a capitalei, Calea Moșilor, promovând încercările autorităților comuniste de a integra blocurile nou-construite în ansamblul arhitectural străvechi al acesteia, care păstrează încă o serie de monumente de valoare. Pe de altă parte, e prezentată și politica de înlocuire a maghernițelor și a spațiilor insalubre din trecut cu blocuri încăpătoare, microfonul fiind înmânat uneori locuitorilor de pe Calea Moșilor, să ne spună ce cred despre beneficiile planului arhitectural al zonei. Artista Anda Călugăreanu, de pildă, ne cântă o melodie blândă, fiind acompaniată de chitară și de fiica ei.

7.  Și bune și rele (1986, Pompiliu Gâlmeanu)

9 minute

Filmat la căminele de nefamiliști din zona Pipera, în sectorul 2 al capitalei, „Și bune și rele” e deopotrivă o critică adusă condițiilor de trai proaste oferite locatarilor de administratorii imobilelor și o analiză moralizatoare a comportamentelor neadecvate vieții la oraș a multora dintre chiriași. Insistând inițial asupra unor contraexemple și atrăgând direct și tranșant atenția împricinaților cu privire la neregulile sesizate în obiceiurile sau în managementul lor, realizatorii își încheie pledoaria prin prezentarea unui alt cămin de nefamiliști model, unde curățenia și buna cuviință a vecinilor înlocuiesc dezordinea și indolența primilor.

8. Aflați despre mine că sunt bine, sănătos, ceea ce vă doresc la fel... (1982, Adrian Sârbu)

17 minute

Un documentar social de referință pentru perspectiva generației de cineaști optzeciști, epistola cinematografică „Aflați despre mine...” descrie aspecte ale peisajului social de la periferia urbană. Filmat în căminele de nefamiliști, documentarul urmărește la firul ierbii efectele migrației forței de muncă din agricultură în industrie și dinspre mediul rural înspre mediul urban. Înscriși în registrele responsabililor de cămin, locatarii și locatarele acestor garsoniere confort III de la marginea orașului se confesează în spațiul lipsit de intimitate, dau chipuri și voci individuale acestui fenomen specific perioadei socialiste. Documentarul are o coloană sonoră elaborată, care suprapune tonul informal al interviurilor înregistrate peste fundaluri monotone ale vieții de zi cu zi - tineri care se uită  la meciuri, la serialul „Dallas”, învață, se antrenează, dansează la seratele special organizate. Panoramând de la o fereastră la alta, camera de filmat descoperă decorul și preocupările cotidiene ale tinerilor care locuiesc temporar în cămin, dar visează să depășească această etapă de provizorat și să se așeze la „casele lor”.

 

Durata programului: 108 minute

Program și texte curatoriale de Ana Szel și Andrei Rus.