Regia: Cecilia Mangini
Documentar — Italia — 1h00 — VO IT SUB RO
„Într-o Italie postbelică devastată de decenii de fascism, [...], tânăra fotografă Cecilia Mangini a preferat asfaltul în defavoarea studioului. […] Și-a făcut loc în crescânda industrie cinematografică italiană de după război colaborând la proiectele colegilor de breaslă (marea majoritate bărbați, firește), scriind recenzii de film și, mai ales, luându-și o slujbă de birou la Federația Italiană de Cinema Independent din Roma. La scurt timp după, și-a îndreptat atenția spre filmul documentar, în ciuda lipsei de finanțări publice și a statutului său expecțional de femeie în industrie.” (Francesca Massarenti, „Rehearsed Realities: Cecilia Mangini’s Documentary Fictions Of Rural South Italy”, Another Gaze)
„Documentarele [Ceciliei Mangini] pot fi împărțite în două categorii – proletariatul și magicul – care, poate surprinzător, seamănă mai mult decât diferă. În ambele lumi se simte repetiția: treburile zilnice de la fabrică sau fermă, nădejdea că un cântec străvechi, o rugăciune, va face un moment dificil să treacă. Se vede procesul muncii, al mișcărilor pe care corpul le repetă zi de zi. În ritual se văd mișcări, semne, acțiune fizice care afectează mintea. […] Mangini arată cum italienii vremurilor postbelice au continuat să își pună speranța în forțe externe lor de-a lungul vieții de zi cu zi. . […] Vocile pe care le auzim, precum cea a lui Tomsaso dând glas dorinței ca cineva să-i dea șansa de a lucra și a face mai mulți bani, nu sunt atât de diferite de o rugăciune, o invocare a unei puteri invizibile și intangibile.” (Allison Grimaldi Donahue, „Finding the Real in the Magic: What Cecilia Mangini Gave Us”, Another Screen)
Stendali (Italia, 1960, 11’, text scris împreună cu Pier Paolo Pasolini)
La canta delle marane (Italia, 1962, 10’ , text scris împreună cu Pier Paolo Pasolini)
Essere donne (Italia, 1964, 28’)
Tommaso (Italia, 1967, 11’)