PĂMÂNTUL ESTE ALBASTRU CA O PORTOCALĂ / THE EARTH IS BLUE AS AN ORANGE

Proiecție urmată de o discuție cu Iryna Tsilyk

Ucraina, Lituania, 2020, 74 min

Regie: Iryna Tsilyk

audio: ucraineană. lituaniană

subtitrare: română, engleză

Festivaluri și premii: Seattle International Film Festival 2021 / Sundance Film Festival 2020 - Directing Award / Tallgrass International Film Festival 2020 - DOXX Spotlight Award / Ukrainian Film Critics Awards 2020 - Best Documentary / Dokufest International Documentary and Short Film Festival 2020 - Human Rights Award / Millennium Docs Against Gravity 2020 - Award for Best Cinematography, Bydgoszcz ART.DOC Award, Grand Prix Bank Millenium Award / Docudays UA International Documentary Human Rights Film Festival 2020 - DOCU/UKRAINE Award, DOCU/WORLD Award / Biografilm Festival 2020 - Hera Award / Reykjavik International Film Festival 2020 - Special Mention / Zurich Film Festival 2020 - Special Mention / Berlin International Film Festival 2020 / São Paulo International Film Festival 2020 / Minsk International Film Festival “Listapad” 2020 / ZIFF.ZINEBI First Film 2020 - Award for best film / Angers European Premiers Plans Film Festival - Jury Special Mention /  Al Este Central and Eastern European Film Festival - Best Film

Un cineast contemporan nu are cum să-și îndrepte camera asupra unei scene de război fără să conștientizeze că imaginile produse vor fi înghițite de un flux de imagini aproape identice, ce documentează violențe și distrugeri care sunt comise concomitent în alte părți ale lumii. Iryna Tsilyk, regizoarea filmului „Pământul e albastru ca o portocală”, rezolvă această dificultate concentrându-se asupra intrării la facultatea de film a unei tinere ucrainence - un eveniment major în viața ei și a familiei sale, dar care devine neînsemnat când este replasat în contextul mai larg al existenței lor, anume faptul că trăiesc în Donbasul răscolit de război. Această aparentă contradicție între micro și macro se revelează a fi de fapt o concordanță, cele două sfere contaminându-se reciproc: războiul crește fără îndoială miza examenului de admitere, căci este o modalitate de a părăsi cotidianul incert, punctat de vești alarmante și de atacuri nocturne; iar pasiunea pentru cinema a protagonistei și hotărârea ei, odată admisă la facultate, de a face un film despre situația celor rămași acasă este o ocazie pentru retrăirea, când în tonalitate comică, când cu lacrimi în ochi și în glas, a traumelor cauzate de conflict. Spre deosebire de cineasta debutantă, care reînscenează evenimente care au o legătură directă cu războiul, camera care o observă la rândul ei se oprește asupra detaliilor insolite, nesemnificative, din marginea sau din interstițiile filmării, demonstrând că ceea ce se află în afara cadrului imaginilor de război vorbește de fapt cel mai elocvent despre acesta. (de Liri Alienor Chapelan)