Germania de Vest, 1979
107’
Regie, Scenariu, Imagine: Ulrike Ottinger
Producție: Tabea Blumenschein, Renée Gundelach, Ulrike Ottinger, Eckart Stein, Ursula Stein
Montaj: Ila von Hasperg
Sunet: Margit Eschenbach
Mixaj De Sunet: Hans-Dieter Schwarz
Muzică: Peer Raben
Distribuție: Tabea Blumenschein, Lutze, Magdalena Montezuma, Orpha Termin, Monika von Cube, Paul Glauer, Nina Hagen
Festivaluri și premii: Sydney Film Festival 2020 / Berlin International Film Festival 1980 / Cannes Film Festival 1980 - Semaine de la critique / Edinburgh International Film Festival 1980
Filmografie: Paris Calligrammes (2019) / Unter Schnee (2011) / The Korean Wedding Chest (2009) / Prater (2007) / Südostpassage (2002) / Exil Shanghai (1997) / Taiga (1992) / Countdown (1990) / Joan Of Arc Of Mongolia (1989) / Superbia – The Pride (1986) / China. The Arts – The People (1985) / Freak Orlando (1981) / Madame X - An Absolute Ruler (1977)
Cel de-al doilea lungmetraj al carierei lui Ulrike Ottinger, „Portretul unei bețivane” e cât se poate de transgresiv. Protagonista, interpretată de Tabea Blumenschein, face un drum cu sens unic de la Paris spre Berlin, unde se scufundă din plin în viața de noapte a orașului, întâlnindu-i, printre mulți alții, în tot felul de cluburi întunecoase, pe legendarii Eddie Constantine sau pe Nina Hagen. Precum bărbați celebri din filmele western, eroina noastră nu are un nume și nu vorbește niciodată, deși interacționează cu diverse personaje, inclusiv cu o femeie fără adăpost pe care și-o ia drept amantă. Precum băieții duri din filmele noir, e îndrăgostită de alcool, pe care îl consumă fără pauze și în diverse cantități și ipostaze. Pe de altă parte, scenă după scenă, apare costumată în cele mai extravagante și mai flamboaiante rochii cu putință, nepurtând nicicând pantaloni sau alte accesorii asociate generic cu masculinitatea. Atitudinea ei ambivalentă, încorporând deopotrivă elemente asociate social și cultural cu feminitatea și cu masculinitatea, sau cu prezentul și cu trecutul, invită la o citire a discursului filmului în cheie feministă și queer. Dar să nu vă așteptați la un discurs didactic sau lipsit de autoironie. „Portretul unei bețivane” celebrează, în primul rând, ieșirea în afara normelor stricte ale societății și prezintă frumusețea și grația ipostazelor în care astfel de atitudini se pot întruchipa. (Andrei Rus)
Ulrike Ottinger (n. 1942, Konstanz, Germania) este artistă vizuală și cineastă. Ottinger a fondat cineclubul Konstanz (în 1969) și galeria de artă „galeriepress”. A lucrat, de asemenea, ca regizor de teatru și de operă și totodată ca fotograf.
Ulrike Ottinger with Andrei Rus and Vanina Vignal - Paris Calligrammes
Ulrike Ottinger with Andrei Rus and Vanina Vignal - Delphine Seyrig and way of working
Ulrike Ottinger with Andrei Rus and Vanina Vignal - Johanna d'Arc of Mongolia, way of working
Ulrike Ottinger with Andrei Rus and Vanina Vignal - The Berlin Trilogy
_____________
Germania de Vest, 1986
15’
V.O.: Germană
Regie, Scenariu, Imagine: Ulrike Ottinger
Producător Executiv: Herbert Kerz
Montaj: Bettina Böhler
Sunet: Margit Eschenbach
Distribuție: Delphine Seyrig, Irm Hermann, Else Nabu, Renate Schlesier, Ting-lLi, Gabriele Heidecker, Margie Ellgaard, Hisao Saito
Festivaluri și premii: International Film Festival Rotterdam 1990 / Festival du Nouveau Cinéma 1986
Filmografie: Paris Calligrammes (2019) / Unter Schnee (2011) / The Korean Wedding Chest (2009) / Prater (2007) / Südostpassage (2002) / Exil Shanghai (1997) / Taiga (1992) / Countdown (1990) / Joan Of Arc Of Mongolia (1989) / China. Die Künste, Der Alltag (1986) / Freak Orlando (1981) / Bildnis Einer Trinkerin (1979) / Madame X - An Absolute Ruler (1977)
Superbia declară "Eu sunt mândria. Mândra rădăcină a tot ceea ce este rău. Eu sunt Superbia, primul din cele șapte păcate capitale. Eu sunt mereu prima. Din mine crește copacul mârșăviei. Cele șase fiice ale mele sunt fructul său interzis: lăcomia, lenea, avariția, furia, invidia, pofta". În această procesiune grotescă a unui uriaș car cu fân, încărcat cu personaje reprezentând mândria, care e montată împreună cu imagini ale unor parade militare reale, Ulrike Ottinger înfățișează o subtilă alegorie a vanităților umane.
Am ales să prezentăm „Superbia – Mândria” ca introducere pentru întâlnirea cu Ulrike Ottinger întrucât o altă cineastă, Anne Faisandier, a realizat un film (care va fi și el proiectat la OWR anul acesta) despre turnarea acestuia și, în consecință, despre procesul creator al lui Ulrike. În distribuția acestui foarte scurt și minunat film al lui Ulrike Ottinger se regăsesc, printre mulți alții, vechea sa prietenă, faimoasă actriță franceză Delphine Seyrig, căreia festivalul nostru îi aduce un omagiu anul acesta. Acest scurtmetraj a făcut parte, la origine, din filmul-omnibus "Șapte Femei, Șapte Păcate", realizat de Chantal Akerman, Valie Export, Laurence Gavron, Bette Gordon, Helke Sander și Maxi Cohen, toate cineaste femei ale căror opere intenționăm să le prezentăm în cadrul OWR: anul trecut Chantal Akerman, anul acesta Valie Export și Ulrike Ottinger și vom continua cu siguranță anii viitori! (Vanina Vignal)
Ulrike Ottinger with Andrei Rus and Vanina Vignal - Paris Calligrammes
Ulrike Ottinger with Andrei Rus and Vanina Vignal - Delphine Seyrig and way of working
Ulrike Ottinger with Andrei Rus and Vanina Vignal - Johanna d'Arc of Mongolia, way of working
Ulrike Ottinger with Andrei Rus and Vanina Vignal - The Berlin Trilogy
_________________
Franța, 1986
23’
V.O.: Franceză
Regie: Anne Faisandier
Producție: Centre audiovisuel Simone de Beauvoir
Filmografie: Ma petite cocotte (2016) / Le collège du bout du monde (2013) / Le ping (2012) / KM 250 (1999) / Le voyage sans fin (1985) / Repères (1981) / Lettre à Jacques (1980)
Superbia declară "Eu sunt mândria. Mândra rădăcină a tot ceea ce este rău. Eu sunt Superbia, primul din cele șapte păcate capitale. Eu sunt mereu prima. Din mine crește copacul mârșăviei. Cele șase fiice ale mele sunt fructul său interzis: lăcomia, lenea, avariția, furia, invidia, pofta". În această procesiune grotescă a unui uriaș car cu fân, încărcat cu personaje reprezentând mândria, care e montată împreună cu imagini ale unor parade militare reale, Ulrike Ottinger înfățișează o subtilă alegorie a vanităților umane. Am ales să prezentăm SUPERBIA - MÂNDRIA ca introducere pentru întâlnirea cu Ulrike Ottinger întrucât o altă cineastă, Anne Faisandier, a realizat un film (care va fi și el proiectat la OWR anul acesta) despre turnarea acestuia și, în consecință, despre procesul creator al lui Ulrike. În distribuția acestui foarte scurt și minunat film al lui Ulrike Ottinger se regăsesc, printre mulți alții, vechea sa prietenă, faimoasă actriță franceză Delphine Seyrig, căreia festivalul nostru îi aduce un omagiu anul acesta. Acest scurtmetraj a făcut parte, la origine, din filmul-omnibus "Șapte Femei, Șapte Păcate", realizat de Chantal Akerman, Valie Export, Laurence Gavron, Bette Gordon, Helke Sander și Maxi Cohen, toate cineaste femei ale căror opere intenționăm să le prezentăm în cadrul OWR: anul trecut Chantal Akerman, anul acesta Valie Export și Ulrike Ottinger și vom continua cu siguranță anii viitori! (Vanina Vignal)
Anne Faisandier este o cineastă franceză. Absolventă a Institut National d'Education Populaire și a Universității Paris III - Sorbonne Nouvelle (Critică și teorie de film), are, de asemenea, o diplomă în istorie și geografie. Între 1980 și 1987 predă cursuri de artă video la Universitatea Paris III și, mai apoi, la Universitatea Paris VII. În aceeași perioadă se ocupă și de secțiunea video a Centrului Audiovizual Simone de Beauvoir (1985-1987). Faisandier a fost implicată și în organizarea concertelor Cour Denis, a unor proiecții de filme documentare și totodată în coordonarea unei cafenele-cinema. În ultimii ani a trăit ca „Madame Camera”, așa cum îi place să spună, aproape oameni, ascultându-i, filmându-i și privindu-i cum se revelează.