Just Don't Fuck! + The Rape: Anne, Corinne, Annie, Brigitte, Josyane, Monique, and the others... + The Prostitutes of Lyon Speak

- screenshots : ©Y’a qu’à pas baiser ! / CaSdB

________________

Franța, 1978

49‘

Regie: Carole Roussopoulos

Filmografie: Cinquantenaire du deuxième sexe: 1949-1999 (2001) / Debout! Une histoire du mouvement de libération des femmes (1999) / Maso et Miso vont en bateau (1976) / S.C.U.M. Manifesto 1967 (1976) / Les Prostituées de Lyon parlent (1975) / Y'a qua pas baiser (1973) / Le FHAR (Front Homosexuel d’Action Révolutionnaire) (1971) 

"Violul este acțiunea care reunește toată ura și tot disprețul contra femeilor. Războiul există și nu noi l-am declarat. Ține de noi acum să ne apărăm și să răspundem." (Annie Cohen)

Două adolescente, Corinne și Anne, discută mărturia despre viol a Annei în cadrul unei faimoase emisiuni televizate franceze, "Les dossiers de l’écran" - unde a fost însoțită de avocata sa, Gisèle Halimi - vedem fragmente extrase din această ediție din 1978. Cum se întâmplă în general când e vorba despre femei, violul pe care l-a suferit și consecințele sale (traumatice) sunt minimizate de către bărbații din platou, iar Anne este prezentată prin perspectiva lor plină de judecată. De asemenea, Anne și Corinne fac parte dintr-un colectiv de femei care reflectă (și acționează concret) asupra violenței perpetuate față ele de societate (mai ales de bărbați), asupra asalturilor zilnice suferite pe stradă (doar din partea bărbaților), asupra violului (comis de necunoscuți sau de ”iubiți”), asupra dreptății, asupra represiunii, precum și asupra rădăcinilor propriei lor alienări. Acest film este o rară oportunitate ce ne este oferită pentru a ne alătura acestor femei în timp ce construiesc o gândire complexă, nuanțată și eliberatoare. (de Vanina Vignal)

- screenshots : ©Le viol : Anne, Corinne, Annie, Brigitte, Josyane, Monique et les autres… / CaSdB

________________

Franța, 1975

46’

Regie, Montaj: Carole Roussopoulos

Producție: Video Out

Filmografie: Cinquantenaire du deuxième sexe: 1949-1999 (2001) / Debout! Une histoire du mouvement de libération des femmes (1999) / Le Viol: Anne, Corinne, Annie, Brigitte, Josyane, Monique et les autres… (1978) / Maso et Miso vont en bateau (1976) / S.C.U.M. Manifesto 1967 (1976) / Y'a qua pas baiser (1973) / Le FHAR (Front Homosexuel d’Action Révolutionnaire) (1971) 

Pe 2 iunie 1975, în jur de 200 de lucrătoare sexuale au amenajat o tabără și au ocupat biserica Saint-Nizier din Lyon. Ele protestau contra torturii brutale și a actelor ucigașe comise împotriva lucrătoarelor sexuale și contra faptului că poliția, în loc să pornească în urmărirea autorilor acestor crime, a preferat să le amendeze și să le bage la închisoare pe femeile care i-au denunțat. Aceste femei discută cu Carole Roussopoulos despre viața lor ca prostituate - o necesitate economică generată asupra lor de un sistem care subevaluează și oprimă femeile și le condamnă pentru alegerile pe care le fac -, dar, mai mult decât atât, ca femei și ca mame. Ele cer ca abuzurile poliției și ipocrizia statului să înceteze și același lucru să se întâmple și cu hărțuirea economică și cea socială: statul profită masiv de pe urma muncii lor, dar în același timp refuză să le recunoască drepturile. În afara bisericii privitorii și trecătorii (majoritatea bărbați) pot urmări dezbaterile în timp ce ele sunt difuzate pe ecrane video. Acțiunea lor de protest în sine nu a durat mult dar a atras atenția pe plan național și, în consecință, a reprezentat începutul unor mișcări similare de ocupare a bisericilor de-a lungul Franței. Ea este în general considerată drept nașterea mișcărilor moderne pentru drepturile lucrătoarelor sexuale în toată lumea. Din păcate puțin pare să se fi schimbat în anii de după 1975. Lupta trebuie să continue, peste tot în lume! (de Vanina Vignal)

Născută în 1945 în Elveția, Carole Roussopoulos a fost o cineastă și activistă feministă. În 1967 s-a mutat la Paris, unde l-a cunoscut pe viitorul ei soț, Paul Roussopoulos, cu care a fondat colectivul militant ”Video Out”. În 1970, urmând sfatul prietenului ei Jean Genet, și-a cumpărat prima cameră de filmat portabilă și a realizat primul ei film, „Genet speaks about Angela Davis". În 1982 a fondat Centrul Audiovizual Simone de Beauvoir împreună cu Delphine Seyrig și Ioana Wieder, acesta fiind primul centru audiovizual arhivistic feminist. A murit pe 22 octombrie 2009, lăsând în urmă o operă colosală însumând mai mult de 100 de filme.

- screenshots : ©Les prostituées de Lyon parlent / CaSdB
_________

Accesul la avorturi sigure pentru femeile din România, un drept doar pe hârtie

În anul 2021 pentru multe state din lume corpurile femeilor sunt în continuare teren de luptă – nu li se oferă acces la contracepție, avortul este interzis și nu există educație sexuală sau campanii de informare despre drepturile lor sexuale și reproductive. România se află printre ele. În ultimii 10 ani femeile și adolescenții nu au mai avut acces la contracepție gratuită, iar multe dintre cabinetele de planificare familială s-au închis. Accesul la avort nu este interzis, dar nici ușor de obținut: în timpul stării de urgență (15 martie - 15 mai 2020) doar 11 spitale din țară mai făceau întreruperi de sarcină; niciunul în București (Centrul FILIA, 2020). 

 În 2021 Centrul FILIA a reluat cercetările privind accesul la întreruperi de sarcină la cerere sigure, urmând ca în luna iunie să fie publicat raportul integral cu situația din 2020. O parte din datele obținute de FILIA vor fi făcute publice în cadrul festivalului. Știm deja, din datele obținute la finalul anului trecut, că unele femei din România și-au făcut avort acasă, în condiții improprii și fără supraveghere medicală, din cauza lipsei accesului la această procedură. În timpul decretului care a interzis avortul au murit cel puțin 10 000 de femei, iar peste 100 000 au suferit mutilări după ce au încercat să își facă avort acasă, ajutate de parteneri, prieteni sau medici care riscau închisoarea pentru ajutorul pe care îl acordau. Istoria noastră recentă ne arată clar că nu putem urma exemplul Poloniei sau al Maltei și să le impunem femeilor să devină mame cu forța: viețile femeilor și fetelor contează.