Django Reinhardt + A fi țigan / Being Gypsy
Django Reinhardt + A fi țigan / Being Gypsy
ONE WORLD ROMANIA #13
Neve: Django Reinhardt
Regizor: Paul Paviot
Durată: 26m
Ország: Franța
Anul: 1957
Neve: Att vara zigenare
Regizor: Peter Nestler
Durată: 49m
Ország: Suedia
Anul: 1970
Django Reinhardt
Unul dintre primele documentare dedicate unui muzician jazz, scurtmetrajul regizat în anul 1957 de Paul Paviot e bazat pe un text scris de Chris Marker, e narat de Yves Montand și debutează cu un motto al lui Jean Cocteau. Dar, mai presus decât orice, este despre legendarul Django Reinhardt, decedat de patru ani la momentul apariției filmului. Prezentând detaliile biografice cele mai importante ale vieții acestuia, filmul e, desigur, marcat de sonoritatea muzicii interpretate de celebrul chitarist de etnie romă, creând o atmosferă delicată, ușor melancolică, la care contribuie întreaga construcție vizuală și narativă realizată de echipa de vis amintită anterior. Precum muzica protagonistului, „Django Reinhardt” e ca o boare de primăvară, aducând un tribut elegant, pe un ton elegiac deloc patetic, personalității celui mai celebru chitarist al epocii și mediului nomad în care a crescut și care a marcat modul de exprimare a talentului său. (de Andrei Rus)
A fi țigan
Primele cadre sunt portrete de romi făcute în cărbune de Otto Pankok, artist declarat „degenerat” de regimul lui Adolf Hitler. Pornind de la acest punct comun din istoria victimelor nazismului, Peter Nestler, una dintre cele mai importante figuri ale documentarului german în a doua jumătate a secolului trecut, caută împreună cu colaboratoarea și soția lui Zsóka Nestler istoria antițigănismului în Germania. În acest documentar făcut în timpul exilului cineastului în Suedia, mărturiile supraviețuitorilor și istoricilor, scoase la iveală în mijlocul dezbaterii publice legate de denazificare în Germania, servesc ca un rechizitoriu al trecutului recent, ca punct de pornire pentru explorarea întregii istorii de persecuție, izolare și dezumanizare a romilor, și ca dovadă a continuității dintre tratamentul romilor din trecut cu prezentul european al romilor. Un film sobru, necesar și, din păcate, prevestitor și pentru ceea ce a urmat momentului 1970. (de Mona Nicoară)
Festivaluri și premii:
- États généraux du film documentaire, Lussas (France) 2017
