VIAȚA MĂ TRAGE DE MÂNECĂ – REMEMBER PATRICK DEWAERE CU ACTORUL VLAD IVANOV - spectacol în premieră la Cluj

Spectacol-portret cu muzică originală live şi inserturi multimedia, 90 min.

Interpretare: Vlad Ivanov

Sound-design live: Alin Zăbrăuţeanu

Concept, visuals: Radu Rădescu

Viața mă trage de mânecă este un spectacol-lectură cu acompaniament muzical şi elemente multimedia, născut ca o tentativă de portret al actorului francez de teatru şi film Patrick Dewaere (1947–1982). Spectacolul îl prezintă pe scenă pe cunoscutul actor Vlad Ivanov, în încercarea de a pune în lumină câteva dintre ungherele sufleteşti ale artistului şi omului Patrick Dewaere, cu ajutorul unui monolog însoţit de muzica originală a lui Alin Zăbrăuțeanu şi de intervenţii audio-video. Concepţia spectacolului îi aparţine lui Radu Rădescu. Patrick Dewaere este un actor francez care pentru iubitorii de film de azi a rămas foarte puţin popular, dacă nu chiar necunoscut. După mai bine de patru decenii de la fulgerătoarea şi misterioasa sa dispariţie, la doar 35 de ani şi în plină ascensiune a carierei sale cinematografice, a sosit momentul ca publicul român să-l (re)descopere pe cel care, alături de Gérard Depardieu, a reprezentat fanionul generaţiei tinerilor rebeli ai anilor ’70 în filmul francez. Nonconformist, mereu răzvrătit, cultivându-şi în viaţă, la fel ca și pe ecran, imaginea de „zbârlit”, de antistar şi starea de revoltă interioară, Patrick s-a confundat adesea cu personajele sale de multe ori întunecate, marginale, damnate, interpretate pe ecran. A pus totul la bătaie, s-a consumat până la epuizare, arzându-şi aripile cu fiecare rol, cu fiecare iubire din viaţa sa. Cu toate că a jucat în filme încă de la vârsta de 4 ani, întotdeauna şi-a dorit să fie muzician. Neagreat de presă şi de critici, dar adorat de public, a trăit la o tensiune paroxistică, convins fiind că nu va îmbătrâni niciodată. Ceea ce s-a şi adeverit: în 16 iulie 1982, exact în ajunul începerii turnării unui nou film (după o filmografie cu peste 30 de titluri), a pus capăt unei existenţe intense şi zbuciumate printr-un foc de carabină. „Ascultaţi îndemnul lui Radu: uitaţi-vă cu jind spre astrele îndepărtate, cu un matte sau un cocteil la îndemână, şi vărsaţi un strop pentru un suflet călător şi chinuit. Ideea rememorării unui personaj real, care a lăsat dâră, ajunge să stârnească interesul printr-o descoperire cu valoare memorialistico-arheologică, care îl readuce, într-o şedinţă de pseudo-spiritism muzicalo-cinematografic, pe Dewaere cel adevărat.” (Irina-Margareta Nistor, LiterNet)