O FILĂ DE NEBUNIE – CINE-CONCERT IRINA-MARGARETA NISTOR, CELLOFUN

Sinopsis

Filmul este plasat într-o instituție psihică din Japonia rurală a secolului XX. O tânără sosește la azil și este surprinsă să-și vadă tatăl, îngrijitorul, lucrând acolo. Mama ei este o pacientă a azilului, care înnebunise din cauza cruzimii soțului ei, îngrijitorul, pe când acesta era marinar. Soțul, simțindu-se vinovat, s-a angajat la azil pentru a avea grijă de ea. Fiica îl anunță că se va căsători în curând cu un tânăr de condiție socială bună, dar portarul începe să-și facă griji din cauza credinței comune de pe atunci că boala mintală ar fi ereditară.

Estetica filmului

Folosind supraimprimări, structuri vizuale rapide și insistente, secvențe halucinante, o

extravaganță vizuală a înfățișării personajelor și o coregrafie bizar-avangardistă, A Page of Madness construiește o atmosferă intensă și uluitoare, mizând pe discordanța continuă între realitatea subiectivă și obiectivă, deși diferitele straturi ale narațiunii pot fi deslușite de către privitorii atenți. Arhitectura azilului de nebuni și construcția narațiunii impun ambele o logică a separării, pe care personajele principale o încalcă adesea, în încercările lor de a comunica. Nici pro, nici anti-nebunie, deloc tradițional, dar nici pur modern, A

Page of Madness este un film bogat și ambiguu, care se cere a fi citit ca un comentariu puternic, dar ambivalent, asupra potențialului estetic, narativ și vizual, al artei cinematografice.

Teinosuke Kinugasa s-a născut în Kameyama (prefectura Mie din Japonia). Și-a început cariera ca actor specializat în roluri feminine, la studioul Nikkatsu. Când cinematografia japoneză a început să folosească actrițe, la începutul anilor 1920, a trecut la regie și a lucrat pentru producători precum Shozo Makino, înainte de a deveni realizator independent, pentru a realiza cel mai cunoscut film al său, A Page of Madness (1926).

Yasunari Kawabata, care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1968, a fost creditat în film cu povestea originală. Fiind, se pare, gândit inițial fără intertitluri, filmul a beneficiat la premieră de o compoziție originală interpretată live și de un comentariu citit de un narator. Toate acestea s-au pierdut, împreună cu aproximativ o treime din lungimea peliculei.

Rescoring. Versiunea proiectată în acompaniamentul muzical live al formației CelloFun, realizat într-o manieră electro-acustică, este prefațată de un scurt eseu și dispune de reconstituirea dialogurilor filmului (în engleză, pe baza scenariului original, publicat în anul 1976), ambele în lectura Vocii Filmelor: Irina-Margareta Nistor.

Psihanalizat de Florian Predescu (Corsica), Ilinca Bălaș, Ștefan Feldmann și cine-interpretat de Irina-Margareta Nistor