SOLO SUNNY (Konrad Wolf, Wolfgang Kohlhaase, Germania de Est, 1980)

Al doilea film din program realizat de Konrad Wolf, după The Naked Man in the Stadium, Solo Sunny împarte cu acesta atât empatia pentru un personaj prins între menirea de artist și presiunile vieții cotidiene, cât și delicatețea tonului și ochiul pentru detalii slab semnificante, dar care creează țesătura unei realități nuanțate, departe de ipostazele ei idealizate și/sau ideologizate.

Sunny, interpretată de magnetica Renate Krossner, este o cântăreață nu tocmai debutantă care cutreieră Germania de Est alături de o trupă de varieteuri, iar când se întoarce acasă, revine într-o mlaștină de relații și situații suspendate, nesatisfăcătoare, dar aparent indispensabile pentru rutina ei. Un eșec amoros și concedierea din trupa din care făcea parte o împing totuși pe protagonistă să caute să-și deschidă un nou capitol în viață, fără să existe siguranța că o astfel de existență este măcar posibilă pentru ea.

Filmul lui Wolf și Kohlhaase este, în ciuda unei dezamăgiri permanente care pare să plutească între cadrele sale, un spațiu aproape primitor, în alternanța sa de sclipire – oricât de derizorie – a momentului artistic și de lipsă de lustru a vieții dincolo de scenă. Deși protagonista simte urgența necesității unui nou început, filmul adoptă un ritm mult mai molcom și eliptic, învăluind căutările lui Sunny într-o lumină aurie, de ceas de seară, care ar putea anunța sfârșitul unei epoci – epoca de liberalizare constituită de finalul anilor 70 în RDG, dar și epoca socialistă în ansamblul său. 

Filmul de ficțiune va fi precedat de două scurtmetraje românești din perioada socialistă.