fbpixel
Skip to main content

CAPRICIU SPANIOL / THE DEVIL IS A WOMAN

CAPRICIU SPANIOL / THE DEVIL IS A WOMAN Retro Josef von Sternberg & Marlene Dietrich

CAPRICIU SPANIOL / THE DEVIL IS A WOMAN

Retro Josef von Sternberg & Marlene Dietrich

SUA / 1935 / 79’ / DCP / a/n / s.rom. / Comedie dramatică

R: Josef von Sternberg

Scenariul: Pierre Louÿs, David Hertz, John Dos Passos, Oran Schee

Imaginea: Josef von Sternberg, Lucien Ballard

Montajul: Sam Winston

Cu: Marlene Dietrich, Lionel Atwill, Edward Everett Horton

 

„Capriciu spaniol” este filmul ce marchează sfârșitul colaborării dintre Josef von Sternberg și Marlene Dietrich. O adaptare a romanului „La Femme et le Pantin” („Femeia și Marioneta”) de Pierre Louÿs, filmul urmărește dansul amețitor dintre Concha Perez, jucată în mod aproape caricatural de Dietrich, și tânărul Antonio Galvan (Cesar Romero). Acesta este avertizat de Don Pasqual (Lionel Atwill), cu părtinirea îndrăgostitului gelos, în legatură cu șarmul periculos, crud și irezistibil al Conchei, pe care o întâlnește la un carnaval de pe străzile înfloritoare ale Seviliei secolului al XX-lea. Antonio ia inițial în seamă cuvântul prietenului său, însă, ulterior vrăjit inexplicabil de ea, se încâlcește tot mai adânc în pânza Conchei.

 

Dacă parcurgerea filmografiei celor doi presupune investigarea figurii divin-feminine reprezentate de Marlene, încheiem asumat cu poate cea mai extravagantă, diabolică extremă a acestui motiv - într-o recenzie de la momentul lansării filmului, „Capriciu spaniol” este numit un „atac crud și batjocoritor asupra motivului sexual romantic pe care Hollywood-ul l-a celebrat cu seriozitate în toți acești ani” (The New York Times, 4 mai 1935). Pus în fața ultimului parteneriat dintre cei doi, publicul este provocat să contemple personajul feminin ca pe o enigmă de nedeslușit care pare să fie însăși trimisa fatalității - ce cantitate (dacă e cuantificabilă) de umanitate îi putem atribui noi, spectatori la un secol distanță, acestei figuri atotconsumatoare?

 

Terenul de luptă pentru protagonistă nu variază considerabil față de filmele anterioare, notabilă, însă, fiind figura lui Don Pasqual - al cărui masochism adânc înrădăcinat nu face decât să alimenteze și să ațâțe jocul meschin al Conchei Perez. Dinamica lor, astfel, devine un ciclu imposibil de oprit din care, surprinzător, amândoi obțin ce vor: Pasqual își derivă amuzamentul din propria suferință până pe patul de moarte; Concha primește o pereche de ochi ce o privesc cu grijă și interes, o sursă de atenție aparent inepuizabilă ale cărei limite este pregătită să le testeze.

 

Prezența scenică a Marlenei este de o artificialitate incontestabilă, care se traduce până și la nivelul aspectului său estetic, machiată strident și învăluită în materiale decadente, schimbându-și ținutele extravagante de la secvență la secvență. Concha „iubește” intens, extrem, fatal. Dragostea nu-i este vizibilă decât dacă este concentrată exclusiv pe ea, precum reflectoarele, decât dacă lipsa ei este imposibilă tocmai prin interdependența dintre ea și viață - “If you really loved me, you would have killed yourself!” („Dacă m-ai fi iubit cu adevărat, te-ai fi omorât!”), îi spune Conchita lui Don Pasqual.

 

De aceea momentul ultim dintre cei doi, ruptura ce pare a o afecta cel mai mult pe Concha, este refuzul bărbatului ce a urmărit-o îndelung, până a simțit atingerea morții, de a o ierta. Este poate episodul cel mai revelator al umanității amândurora: personajele se detașează de rolul de pioni într-un joc anterior construit, iar sentimentele lor devin, pentru o secundă, sentimente tangibile de furie și, respectiv, de regret. În acel singur minut, în care Concha nu mai stă sub privirea nimănui în afară de public, ea își permite să simtă frustrare, își permite să se comporte nu ca divă indestructibilă și distrugătoare, ci ca un om care i-a greșit altuia. Remușcare poate este mult spus, dar sentimentul pe care îl încearcă, fâstâcindu-se în fața ușii camerei de spital a bolnavului, așteptând un iluzoriu „ia-mă înapoi”, îi este categoric străin.

 

Decizia de a sfârși colaborarea dintre Dietrich și Von Sternberg i-a aparținut în întregime celui din urmă. Mai mult decât atât, Marlene menționează în autobiografia ei „neliniștea” pe care a simțit-o în urma acestei decizii și încercarea lui Von Sternberg de a o liniști. Ne putem doar întreba care e efectul acestei umbre în jocul Marlenei - fiecare zi de filmare însemnând un pas suplimentar către ultima zi în care cei doi aveau să lucreze împreună.

Stay Up To Date With Your Favorite Events

we also recommend


VLAD ȚEPEȘ Cinemateca Online
disponibil până la 31.12, 72h de la achiziționarea biletului
VLAD ȚEPEȘ
Online
TRIANGLE OF SADNESS
19:15 - Today, 9 February
TRIANGLE OF SADNESS
Cinema Union
BING BANG Cinemateca Online
disponibil până la 31.12.2023, 72h de la achiziționarea biletului
BING BANG
Online