Despre prima versiune românească a scrisorilor lui Machiavelli, luni, 16 ianuarie, ora 19, la Humanitas Cişmigiu

Librăria Humanitas de la Cişmigiu va fi gazda primei seri italiene din acest an, luni, 16 ianuarie, ora 19.00. Evenimentul este dedicat volumului bilingv Niccolò Machiavelli – Scrisori,  recent apărut în colecţia Biblioteca Italiana, la Editura Humanitas, în traducerea şi îngrijirea Smarandei Bratu Elian, cu o prefaţă de Rinaldo Rinaldi. La eveniment vor vorbi Ion Goian,  Ioan Stanomir şi Smaranda Bratu Elian.

„Volumul de faţă reprezintă prima versiune românească a scrisorilor lui Machiavelli. Este vorba de 87 de scrisori, adică, după ştirea mea, corpusul complet existent la această dată al acelor scrisori care, în vremea lui, s-ar fi numit familiares, adică scrisori particulare – chiar şi atunci când sunt adresate unor persoane oficiale. [...] Unii dintre nenumăraţii cercetători care s-au dedicat studiului acestui mare personaj, recunoscut drept părinte incontestabil al teoriei politice moderne, şi care s-au aplecat, desigur, şi asupra acestor scrisori, le-au considerat cel mai frumos epistolar al Renaşterii. Nu ştiu dacă un asemenea calificativ, chiar adevărat fiind, ar fi relevant. Relevant este însă, cu siguranţă, că acest epistolar oferă o imagine extrem de vie a lumii din vremea secretarului florentin, atât la nivelul marii politici, cât şi la nivelul vieţii cotidiene, şi încă şi mai mult o imagine deplină asupra omului care era Machiavelli.“ – Smaranda Bratu Elian

„Între 15 iunie 1498 şi 29 august 1512 Niccolò Machiavelli, trimis în numeroase state italiene şi europene în calitatea sa de secretar al celei de a doua cancelarii a Republicii Florentine, a scris numeroase scrisori şi relatări „de serviciu“ trimise colegilor şi superiorilor săi, dându-le raportul cu privire la respectivele misiuni. Fireşte, acest masiv corpus de epistole nu trebuie confundat cu repertoriul mult mai restrâns al scrisorilor private publicate în acest volum, cu toate că strategiile de comunicare din cele două tipuri de scrisori, cele de serviciu şi cele private, pot fi cu uşurinţă puse alături, ele prezentând adesea vădite analogii: analizele politice aprofundate, specifice epistolarului diplomatic, se regăsesc în numeroasele pagini scrise prietenilor şi, invers, gustul replicii caustice, al poantei şi al zeflemelei apare nu de puţine ori în scrisorile oficiale. [...] Scrisorile particulare ale secretarului florentin sunt strâns împletite cu restul operei sale, cu registrul comic al teatrului şi al multora dintre poeme, dar şi cu grandioasele generalizări istorice şi antropologice din capodoperele sale Principele şi Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius. Această primă ediţie românească a corespondenţei private a lui Machiavelli o dovedeşte din plin, confirmând extraordinara unitate a scrierilor lui, farmecul nepieritor şi actualitatea provocatoare a teoriei sale politice.“– Rinaldo Rinaldi