Key words: imaginație, fantezie, împlinirea dorinței, psihanaliză, modernitate, nou, inhibiție, blocaj, soluții valide
Synopsis:
Ce mai înseamnă creativitatea? Cum ne putem dezvolta propria creativitate? Ce elemente conectează o persoană obișnuită de actul creației? Orice copil care se joacă se comportă ca un creator, în sensul în care își creează o lume numai a lui. Copilul care se joacă și artistul care creează fantazează, ambii își exercită capacitatea imaginativă, își iau activitățile în serios și sunt capabili să distingă între produsul imaginației lor și realitate.
Experiența jocului din copilărie revine ca un punct de plecare al dorinței care își găsește împlinirea în actul creației. În acest proces, un puternic sentiment de trăire a prezentului ia naștere. Rezultatul actului creativ va avea amprenta provocării actuale dar și a unei amintiri din copilărie. Vom analiza creativitatea dintr-o perspectivă istorică și psihanalitică, ca un element important al modernității, dar cu accentul pe valorizarea sa în prezent.
Bio:
Mihai Lukács, regizor de teatru, performer, doctor în studii de gen comparate al Universității Central Europeane din Budapesta cu o teză despre isteria masculină a regizorilor moderniști Stanislavsky, Meyerhold și Artaud. Ultimele sale practici performative vorbesc despre relația dintre romi și ne-romi (Bambina, regina florilor; albastru/portocaliu,; Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?; Gadjo Dildo; Sara Kali- The Dark Madonna), umilire publică (Public Humiliation #1-3; Like a Bit of Luggage; PRIMVS; Public Art Humiliation), eliberare sexuală (Queer Worker; Queercore; Jehanne Unscharf), credință și excludere (Iovan; Enoria Procleților), evacuări forțate și lipsa adăpostului (La Harneală; Semne pentru PAFA) și îngeneral despre vulnerabilitate, slăbiciune și intersubiectivitate. În prezent scrie o carte despre aboliționism și modernitate.
---