Ana Blandiana în dialog cu Ioan Stanomir și Lidia Bodea despre tulburătorul jurnal „Mai-mult-ca-trecutul“

joi, 5 octombrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu
Ana Blandiana în dialog cu Ioan Stanomir și Lidia Bodea despre tulburătorul jurnal  „Mai-mult-ca-trecutul“ joi, 5 octombrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu

Ana Blandiana în dialog cu Ioan Stanomir și Lidia Bodea despre tulburătorul jurnal „Mai-mult-ca-trecutul“

joi, 5 octombrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu

Vă invităm joi, 5 octombrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea tulburătorului jurnal al Anei Blandiana  „Mai-mult-ca-trecutul: Jurnal, 31 august 1988–12 decembrie 1989“, carte-portret al unei epoci în mare măsură revolute, dar vie încă prin reziduurile toxice depuse în noi, de care nu suntem conștienți și pe care nu le recunoaștem. La eveniment vor vorbi, alături de Ana Blandiana, scriitorul și politologul Ioan Stanomir și Lidia Bodea, directoarea Editurii Humanitas.

„Când în seara zilei de 31 august 1988 am aflat că, din nou, nu voi mai putea să public și am hotărât să încep un jurnal minuțios al acestei noi perioade de viață, era evident că paginile pe care le voi scrie nu vor fi destinate publicării, ci – oarecum dimpotrivă – că ele vor trebui să-i țină acesteia locul. Mi-ar fi destul de greu să spun în ce fel, dar ceea ce simțeam era că urmează un gol de care pot să încerc să mă apăr descriindu-l, nepermițându-i să devină neant. Poate că subliminal presupuneam că această descriere ar putea fi de folos cândva, dar nu-mi amintesc să mă fi gândit vreodată în registru logic la asta, după cum nu cred că am fost cu adevărat convinsă că acel cândva va exista. Cea mai bună dovadă este că, atunci când s-a întâmplat, cele patru caiete de câte o sută de pagini au stat ani de zile pe un colț al mesei mele de lucru, clădite unul peste altul ca niște pete de culoare, fără să am timp sau curiozitatea să le citesc, apoi – pentru a lăsa probabil locul altor hârtii mai actuale – au fost mutate într-un dulap unde pur și simplu am uitat de ele. Le-am descoperit, cum se întâmplă, căutând altceva, în timpul pandemiei, când aveam pentru prima oară în viață timp, și – din două motive fără legătură între ele, dar la fel de ciudate – m-am speriat. În primul rând, deschizând la întâmplare unul dintre caiete și citind o pagină n-am recunoscut nimic, nici ceea ce relata, nici faptul că aș fi scris-o eu, o viață pe care nu mi-o aminteam, dar care mi se părea tulburătoare și, prin necunoscutul pe care îl conținea, fascinantă. În al doilea rând, am descoperit cu uimire cât de greu descifram, cât de multe minute îmi luase lectura acelei pagini străine. Nu doar că un fragment de viață dispăruse din mine, dar și pagina care îl descria – scrisă cu pixuri proaste a căror pastă se uscase, se făcuse tot mai palidă – se pregătea să dispară.“ – Ana Blandiana

Citește câteva pagini:https://humanitas.ro/humanitas/carte/mai-mult-ca-trecutul

 

En ce moment, nous n'avons aucune représentation future programmée.

Stay Up To Date With Your Favorite Events

subscribe