ORAȘUL SOCIALIST: INGINERIE SOCIALĂ ȘI IMPLICARE CIVICĂ - Programul 2

Ediție specială - Uzinele Republica (1962, Maria Săpătoru)

19 minute

Sub semnul emancipării culturale și intelectuale a muncitorilor, reportajul „Ediție specială” descrie viața culturală din cadrul uzinei „Republica”. Filmați în timpul programului de lucru, muncitorii sunt prezentați în funcție de preocupările lor din timpul liber: strungarul Alexandru Tudorache este violonist, mecanicul Cătuneanu Ștefan este pictor, electricianul Enea Constantin este actor în prima trupă de teatru popular din București, iar lăcătușul Frățilă Alexandru este președintele tribunalului în procesul literar pe marginea romanului „Întâlnirea”, de Constantin Chiriță. Toate aceste transformări au loc în clubul uzinei, care adăpostește biblioteca, o sală de festivități de peste 300 de locuri și unde se organizează cercul plastic, cursuri de cor, de balet, de teatru, brigada artistică de agitație, șah, tenis, dansuri.

Fără riscuri și abuzuri (1980, Erwin Szekler)

10 minute

Produs la cererea întreprinderii Ascensorul, acest film utilitar-educativ pledează pentru folosirea corectă a lifturilor, ca semn al respectării regulilor de conviețuire socială, dar mai ales în scopul evitării pericolelor. Asemănător ca retorică cu filmele de protecția muncii, foarte răspândite în perioada socialistă, scurtmetrajul folosește pe post de argumente atât informații legate de funcționarea infrastructurii de menținere și depanare a ascensoarelor, cât și imagistică cu un puternic impact emoțional - reconstituiri sau chiar fotografii de la locul accidentelor.

Atenție! Acest material conține scene violente cu impact emoțional.

Lungul drum al muncii către artă (1976, Mirel Ilieșiu)

15 minute

La începutul anilor 1970, Liceul de Arte Plastice din Timișoara a fost transformat într-unul experimental de Constantin Flondor și de proaspăt înființatul grup Sigma. Urmând calea deschisă de faimoasa școală Bauhaus din perioada interbelică și având girul oficialităților politice de la acel moment, programa liceului propunea o atenție mare acordată analizei funcționării naturii și a organismelor vii și a modurilor optime de transpunere a acestora în structuri artistice - de multe ori abstracte. De asemenea, actul creativ era văzut ca o muncă, iar nu ca un soi de iluminare celestă, rezultatele sale trebuind să aibă un impact activ și imediat asupra societății. Filmul realizat de Mirel Ilieșiu e un document prețios al acestui experiment inedit în spațiul cultural al perioadei socialiste, multe dintre principiile descrise fiind suficient de actuale încât să poată inspira și astăzi practici mai moderne în educația artistică.

Însemnare în câmpie (1983, Constantin Flondor)

4 minute

Dimineață la țară, frânturi de imagini filmate dintr-o căruță trasă de cai, pământ și cer cât vezi cu ochii, un cățel care abia ține pasul cu ritmul celorlalți - astfel începe această scurtă însemnare de jurnal de bord în care Constantin Flondor documentează cu camera personală o acțiune artistică realizată în câmpie, la Teremia Mare, împreună cu foștii săi studenți Lavinia Mârșu și Iosif Király, instalația închipuind un soi de pod imens dispus în cruce, bazat pe schele lăsate la vedere și acoperit de coli din ziare socialiste. Acest monstru ușor distopic - deopotrivă integrat în natură ca un reprezentant uriaș al artropodelor și cu aparență de corp străin - e filmat din diverse unghiuri și de la mai multe înălțimi, în momente variate ale zilei și până la apusul soarelui.

Casele - prietenele noastre (1974, Mirel Ilieșiu)

12 minute

Realizat cu contribuția lui Cezar Lăzărescu, „Casele - prietenele noastre” e un omagiu adus arhitecților care au proiectat mii de clădiri în deceniile socialiste, purtându-și spectatorii prin întreaga țară și selectând obiective dintre cele mai moderniste și spectaculoase. Chiar dacă în aparență un expozeu didactic, filmul funcționează și ca o călătorie neobosită prin zone urbane marcate de arhitectura contemporană, camera aflându-se într-o permanentă prelingere de-a lungul interioarelor și exteriorului acestora într-o încercare de a le potența astfel frumusețea și maiestatea.

Căsuța fermecată (1969, David Reu)

9 minute

Destinat atât marelui public, cât și operatorilor din turism și realizat la cererea Ministerului Economiei Forestiere, „Căsuța fermecată” este un film reclamă la casele de vacanță din elemente prefabricate, care erau amplasate în campinguri sau în cadrul complexurilor turistice în stațiunile din întreaga țară. Un motiv pentru o incursiune filmată în procesul de proiectare, de fabricație și de montare al acestor locuințe sezoniere, dar și un prilej pentru imaginarea diverselor scenarii estivale în decorul lor neașteptat de chic.

Tu, călătorule (1979, Luiza Ciolac)

10 minute

O pledoarie pentru recent adoptatul sistem de autotaxare la circulația cu mijloacele de transport în comun, filmul se remarcă prin ghidușia introducerii unui personaj animat (interpretat sonor de Anda Călugăreanu) care interacționează deopotrivă cu spectatorii și cu pasagerii placizi și destul de morocănoși, arătându-le tuturor beneficiile noului mod de validare a biletelor. Atunci când e cazul și vreunul dintre călători încearcă să eludeze regulile, personajul animat știe și să mustre și să îndrepte comportamentul deviant al cetățenilor. Achiziționarea unui bilet de călătorie echivalează, la urma urmelor, cu o mică, dar importantă investiție în binele colectiv.

Se naște un oraș (1974, Mircea D. Popescu)

15 minute

O echipă de sociologi poposește, la începutul anilor 1970, în comuna Tinca din județul Bihor pentru a realiza un studiu amănunțit asupra localității care aspiră să acceadă la rangul de oraș. Filmul prezintă viața de zi cu zi a satului apelând la o abundență de date statistice trasate de acești experți și contribuind astfel - prin concluziile oferite de ei - la revelarea stadiului său avansat de urbanizare. Tinca întrunește deja toate condițiile de existență ale unui oraș, își mai așteaptă doar omologarea.

Frumosul ne însoțește pașii (1960, Savel Stiopul)

10 minute

Acompaniată de acorduri de jazz cu armonii optimiste, camera de filmat îi însoțește pe locatarii blocurilor proaspăt construite de la Sala Palatului în momentul în care își iau în primire noile apartamente. Conceput în consonanță cu doctrina socialist-realistă și pornind de la cazurile particulare ale unor familii de muncitori, „Frumosul ne însoțește pașii” nu se rezumă la a fi doar un reportaj despre beneficiarii noilor locuințe. La fel ca multe dintre documentarele sau filmele utilitare produse în timpul perioadei socialiste, și acest scurtmetraj semnat de Savel Stiopul cumulează o serie funcții: este în același timp un material audiovizual care ilustrează în scop propagandistic îmbunătățirea condițiilor de trai ale populației, un film de educație estetică a muncitorilor privind principiile optime de amenajare a locuinței, un material informativ privind condițiile de achiziționare a mobilierului și un film de reclamă pentru produsele de mobilier din pal, fabricate la Brăila.

Ioane, cum e la construcții? (1983, Sabina Pop)

11 minute

În disonanță cu șlagărul de muzică ușoară vesel și optimist de pe coloana sonoră, camera surprinde peisajul dezolant de la periferia Bucureștiului văzut din rata cu care tinerii muncitori care locuiesc în afara orașului fac naveta în fiecare dimineață. Proaspăt absolventă a secției de Regie din IATC, regizoarea Sabina Pop își găsește interlocutori printre tineri de vârsta ei, ale căror scurte intervenții se întrețes pe fundalul sonor al documentarului: muncitori și muncitoare care descriu pe mai multe voci viața pe șantier, dar și visele lor, dintre care cel mai pregnant este acela de a primi repartiție pentru o locuință în oraș și de a lăsa în urmă viața în căminele de nefamiliști.

Filmul este urmat de o discuție cu Ana Szel, Andrei Rus (curatori program film), Irina Tulbure, Alex Axinte (arhitecți)

Alex Axinte

Alex Axinte este arhitect, cercetător și educator care trăiește și lucrează la București. Este interesat de documentarea și susținerea practicilor informale de gestiune a spațiilor comune, în contextul locuirii colective din orașul post-socialist. Alex este implicat în proiecte de cercetare prin acțiune, educație aplicată, design participativ și activare culturală și civică și este co-fondator al practicii spațiale studioBASAR (2006). În contextul doctoratului pe care l-a desfășurat la Universitatea din Sheffield a inițiat Garaj DESCHIS în 2020 în cartierul Drumul Taberei, un spațiu-proiect de cercetare, învățare reciprocă și activare culturală și comunitară. Din acest demers s-a dezvoltat în 2022 și cercetarea calitativă Harta Bibliotecilor de Cartier.