The Good, The Bad and the Ugly / Cel bun, cel rău, cel urât

Marți, 4 octombrie, ajungem la jumătatea seriei what’s the score? cu celebrul spaghetti western a lui Sergio Leone, The Good, The Bad and the Ugly / Cel bun, cel rău, cel urât, a cărui muzică compusă de Ennio Morricone reprezintă probabil una dintre cele recognoscibile coloane sonore.

Proiecția va fi introdusă de Jakab-Benke Nándor, critic de film și redactor șef al portalului transilvan de film - Filmtett.

În contextul istoriei muzicii de film e imposibil să nu acordăm atenție genului western, în care muzica are un rol extrem de important. Coloanele sonore ale filmelor western reprezintă sufletul lor, dintre a căror compozitori se remarcă Ennio Morricone, poate una dintre cele mai originale și distinctive voci din muzica de film.

Cu: Clint Eastwood, Lee Van Cleef și Eli Wallach 

Sinopsis

The Man With No Name, poreclit Blondie, și Tuco sunt doi bandiți care se admiră unul pe celălalt profesional, dar se displac personal. Întâlnind un grup de soldați pe moarte, Tuco află locația cimitirului unde este îngropată o comoară confederată, în timp ce The Man With No Name află locația exactă a mormântului. Alături de mercenarul Sentenza, numit și Angel Eyes, ei traversează deșertul, fiecare dintre bandiți cunoscând o parte din secret și fiecare concentrându-se asupra recompensei de 200.000 de dolari.

Intriga complexă, presărată din belșug cu trădări și dueluri sângeroase, își croiește drum prin Războiul Civil American, pentru a se sfârși într-un veritabil dans al morții.

Considerat a fi cel mai important western italian, acest clasic al anului 1966 aduce cu sine și o coloană sonoră inegalabilă, semnată de Ennio Morricone.

Urletul unui coiot, foșnetul frunzelor, focuri de armă, fluierături  - integrarea ambientalului în muzica de film e ceea ce face din coloana sonoră The Good, The Bad and the Ugly / Cel bun, cel rău, cel urât una dintre cele mai originale compoziții muzicale ale epocii. 

Musique concrete, o tehnică compoziţională a secolului 20 în care compozitorii alătură sunete non-muzicale – sunete naturale şi sunete mecanice sau artificiale – unor sunete muzicale mai convenţionale, este o tehnică modernă pe care Morricone o utilizează în coloana sonoră a filmului, aspect inovator pentru aniii 60’. 

Abordarea sa neortodoxă, experimentală și inovatoare, versatilitatea și productivitatea sa inegalabile i-au adus lui Ennio Morricone pe lângă numeroasele colaborări, un premiu al Academiei Americane de Film (2007) care-i onorează întreaga carieră. 

Parteneri: Institutul Francez din Cluj-Napoca, MeloMelanj, Cirkular, Make Music Not War

Evenimentul face parte din proiectul ARTA: cinema și patrimoniu derulat de asociația ARTA în dialog. Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Proiect organizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca.