Father / Tatăl / YE YE HE FU QIN

One World Romania, ediția a 15-a

Chineză, Engleză

China, 2020

97'

Regie, Producție, Scenariu, Imagine: Wei Deng

Festivaluri și premii: DOK Leipzig 2021 - Golden Dove / DOXA Documentary Film Festival 2021 - Feature Documentary Award / Asian American International Film Festival 2021 / Golden Horse Film Festival 2020

SINOPSIS

Există o doză implicită de violență în a filma un nevăzător, care depășește obișnuitul dezechilibru dintre cel privit și cel care privește; în acest caz, nu i se poate sub nicio formă întoarce obiectivului privirea neclintită. Cineastul Wei Deng pare conștient de acest dezechilibru când urmărește târșâitul bunicului său orb, un prezicător aflat în mod manifest la capătul puterilor, eșuat într-o China de nerecunoscut, unde credințele și tradițiile sunt măturate de cultul îndoielnic al succesului material la care aderă cu patimă inclusiv propriul său fiu, dezvoltator imobiliar de succes. Dar dincolo de decrepitudinea fizică și debusolarea bătrânului, există o incontestabilă soliditate în acesta, spre care gravitează involuntar celelalte personaje prinse în vâltoarea luptei cotidiene. Relația dintre bunic și nepot este varianta pacificată a celei dintre tată și fiu, dintre înțelepciunea unuia și șiretenia celuilalt, dintre stabilitatea ancestralului și maleabilitatea modernului, dar și dintre letargia morții iminente și elanul vieții. În ciuda incapacității lor de a împărți o viziune asupra lumii, atât în sensul metaforic cât și în cel concret, între reprezentanții celor trei generații există un atașament aspru, dezbărat de orice sentimentalism, care se transmite manierei de a filma: crudă, directă, dar care totodată conferă demnitate tuturor locurilor, lucrurilor și oamenilor aflați în cadru. (Liri Alienor Chapelan)

See more details

Filming a blind person involves an implicit dose of violence, one which goes beyond the usual asymmetry between the one who watches and the one who is watched; in this case one cannot return the camera’s unwavering gaze in any way. Filmmaker Wei Deng seems to be aware of this asymmetry when he follows the shuffling gait of his blind grandfather, a fortune teller living his final days in an unrecognizable China, where beliefs and traditions are swept away by the questionable cult of material success to which even his son, a prosperous real estate developer, adheres fervently. And yet beyond the old man’s physical decrepitude and his despondency, an undeniable strength pulsates within him, towards which the other characters caught in the maelstrom of the everyday struggle involuntarily gravitate. The relationship between the grandfather and his nephew is the pacified version of that between the father and the son, between one’s wisdom and the other’s deviousness, the stability of the ancestral realm and the malleability of modernity, as well as between the lethargy of imminent death and the vigour of life. Despite their incapacity to share a common vision of the world, both in a metaphorical and concrete sense, the members of these three generations feel a rough affection towards each other, one which is stripped of any hint of sentimentalism and that also permeates the filming style: raw, direct, and conferring dignity to all the places, things, and people within the frame. (Liri Alienor Chapelan)