Idyll / Idilă / ИДИЛЛИЯ

One World Romania, ediția a 15-a

Rusă

Rusia, 2020

66’

Regie: Tatyana Lushnikova

Producție: MARINA RAZBEZHKINA

Festivaluri și premii: Doclisboa 2021

Filmografie: Wild Boar (2019) / Zdes' i tolko zdes' (2017)

SINOPSIS

În lumina actualului conflict militar din Ucraina, delirul războinic al protagonistului debutului Tatianei Lușnikova, cu care începe filmul, este o introducere cu atât mai brutală în mentalitatea încleiată de propagandă și de panslavism găunos a unui luptător rus. Dar departe de a se vrea o analiză psihologică ori politică a acestei denaturări belicoase a „spiritului rus”, Idyll dejoacă cu inteligență așteptările pe care le crează prin această intrare în temă. Urmează o elipsă de trei ani, în urma căreia decorul se schimbă: de la un câmp de luptă trecem la o mânăstire, iar în locul fanaticului descoperim un om vulnerabil și rătăcit, și mai apoi un suflet poetic care-și examinează lucid impulsurile, sentimentele și neputințele. Frânturile de existență suprinse de o cameră însuflețită și empatică îl zugrăvesc în final pe Valera ca pe un fel de înțelept al comunității rurale în care trăiește, ce privește la agitația celorlalți cu o resemnare îndulcită de afecțiune. Această dezvăluire strat cu strat este surprinzătoare în onestitatea și în lipsa ei de parti-pris ideologic. Alegerile de filmare și de montaj decurg firesc din ritmul vieții satului, sub rutina căreia ghicim neliniște, neajutorare și alienare. Ura și violența nu sunt definitorii pentru Valera, ci sunt doar manifestări extreme ale unor sentimente care traversează întreaga comunitate, de la bețivul satului la femeile care trebăluiesc în preajma mânăstirii; iar principala virtute a filmului este de a ne face să empatizăm integral, fără prejudecăți sau rețineri, cu acești oameni lipsiți de orizonturi, dar nu și de sensibilitatea necesară pentru a suferi din cauza acestei lipse. (Liri Alienor Chapelan)

Voir plus de détails

In light of the current military conflict in Ukraine, the warlike delirium of the protagonist of Tatiana Lushnikova’s debut, with which the film begins, is an all the more brutal introduction in the propaganda-and-pan-Slavism-ridden mentality of a Russian fighter. But far from aspiring to be a psychological or political analysis of this bellicose distortion of the “Russian spirit,” “Idyll” cleverly defies the expectations it creates through such an introduction. A three-year gap follows, after which the scenery changes: from a battlefield we move to a monastery and instead of a fanatic, we discover a lost, vulnerable man, and further down the line, a poetic soul who lucidly examines his own impulses, feelings, and weaknesses. The fragments of existence captured by an empathetic camera eventually portray Valera as some sort of a wise man of the rural community in which he lives, who watches the villagers’ agitation with affectionate resignation. This layered process of revelation surprises through its honesty and its lack of ideological parti pris. The filming and editing choices stem naturally from the rhythm of village life, under the routine of which we sense anxiety, helplessness, and alienation. Hate and violence don’t define Valera, they are only the extreme manifestations of feelings which pervade the entire community, from the village drunkard to the women working within the monastery; and the main virtue of the movie is that it makes us empathize completely, without prejudice or hesitation, with these people who lack perspective, but not the necessary sensitivity to suffer because of it. (Liri Alienor Chapelan).