Chronicles of that Time / Cronici din acele vremuri
Arabă, Franceză, Italiană
Chronicles of that Time / Cronici din acele vremuri
One World Romania, ediția a 15-a
Arabă, Franceză, Italiană
Elveția, Italia, 2021
76’
Regie, Producție, Scenariu, Montaj: Maria Iorio, Raphaël Cuomo
Imagine: Raphaël Cuomo
Sunet: Gilles Aubry
Festivaluri și premii: Visions du Réel 2021 - Special Jury Award / FID Marseille 2021 / Videoex Experimental Film & Video Festival 2021 / Pravo Ljudski Film Festival 2021
Filmografie: Undead Voices (2021) / Appunti del passaggio (2014-2016) / From thousands of possibilities (2013-2014) / Twisted Realism (2010-2012) / Orient Palace (2010-2012) / Fabriques (2010) / The Interpreter (2009) / Sudeuropa (2005-2007)
SINOPSIS
RO
Uneori trebuie să treacă multă vreme până să înțelegem că, poate, kilometrii care ne despart de casă nu pot fi parcurși pe o autostradă, și nici în aer sau pe apă. Dimensiunile reale ale dezrădăcinării s-ar putea să nu stea numai în distanța fizică, ci să plutească, volatile și de neînțeles, în substanța alunecoasă a timpului. Substanță din care-și trag seva și „Cronicile” Mariei Iorio și ale lui Raphaël Cuomo, un drum înainte și înapoi pe firul sălbatic al memoriei - altfel spus, o respirație trecută și viitoare, singura de care ne mai putem agăța înainte să fie prea târziu. Filmul lor e o partitură pe mai multe voci, fredonată de la un mal al Mediteranei la altul, din mozaic în mozaic, bântuind imaginile moarte ale unui muzeu uitat de lume. Ca și când ar fi încercat să proiecteze pe ecran ceva din imaterialitatea timpului, regizorii au ales pariul riscant al unui documentar care face dreptate poeziei și trece dincolo de ea, patinând pe corzile emoției în loc să ne hrănească cu informație brută și seacă. Ce altceva ne pot spune lumina prelinsă pe parbrizul umed și un cântec de dragoste într-o limbă necunoscută decât că, în cele din urmă, momentele de tăcere și disparițiile sunt splendide bucăți de viață fremătătoare? (Andreea Chiper)
EN
Sometimes it takes a long time to understand that, maybe, one cannot cover the miles that separate them from home on a highway, nor through air or on water. The true dimensions of the experience of uprooting may lie not only in physical distance – they may instead float, volatile and incomprehensible, in the elusive substance of time. It is this same substance that the “Chronicles” of Maria Iorio and Raphaël Cuomo draw upon, a back-and-forth journey along the wild thread of memory – in other words, a breath of the past and the present, the only one we can hold on to before it’s too late. Their movie is a composition for multiple voices, hummed from one shore of the Mediterranean to another, from one mosaic to another, haunting the dead images of a forsaken museum. As if trying to project on the screen the immateriality of time, the authors chose the risky challenge posed by a documentary which does justice to poetry and goes beyond it, sliding along the strings of emotion instead of feeding us raw, flat information. What else can the light gliding down a wet windshield and a love song in an unknown language tell us except that, eventually, the moments of silence and the disappearances are splendid pieces of throbbing life? (Andreea Chiper)
BIO Maria Iorio, Raphaël Cuomo
RO
Abordând teme precum migrația și situațiile (post)coloniale, proiectele Mariei Iorio și ale lui Raphaël Cuomo investighează felul în care iau naștere și în care pot fi contestate narațiunile istorice hegemonice – filmele lor funcționează, prin urmare, ca o platformă a vocilor neauzite, a experiențelor diasporei și ale unor subiectivități care opun rezistență hegemoniei. Integrând metode curatoriale în lucrările lor, cei doi artiști au creat programe de film, situații cinematografice și expoziții ce revizitează istoriografia domeniului extins al practicilor imaginii în mișcare și al „cinemaurilor minore” – experimentale, amatoricești, feministe, decoloniale.
EN
Revolving around themes such as migration and (post)colonial encounters, the projects of Maria Iorio and Raphaël Cuomo investigate the conditions under which hegemonic historical narratives are produced and can be challenged – their films thus work as a platform for unheard voices, diasporic experiences, and resistant subjectivities. Integrating curatorial methodologies in their work, the two artists have created film programs, cinema situations, and exhibitions that revisit the historiography of the expanded field of moving image practices and “minor cinemas” — experimental, amateur, feminist, decolonial.
