Babardeală cu bucluc sau porno balamuc / Bad Luck Banging or Loony Porn

România, 2021

106’

Regie, Scenariu: Radu Jude

Producție: Ada Solomon

Imagine: Marius Panduru, RSC

Montaj: Cătălin Cristuțiu

Sunet: Hrvoje Radnic

Design de sunet: Dana Bunescu

Mixaj Sunet: Michel Schillings

Muzică: Jura Ferina, Pavao Miholjević

Scenografie: Cristian Niculescu

Costume: Cireșica Cuciuc

Distribuție: Katia Pascariu, Claudia Ieremia, Olimpia Mălai, Nicodim Ungureanu, Alexandru Potocean, Andi Vasluianu, Alex Bogdan, Ilinca Manolache, Dana Voicu, Axinte, Adrian Enache, Ilinca Hărnuț

Festivaluri și premii: Berlin International Film Festival 2021 – Golden Bear

Filmografie: Ieșirea trenurilor din gară (2020) (co-regizat cu Adrian Cioflâncă) / Tipografic Majuscul (2020) / Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari (2018) / Țara moartă (2017) / Costică Acsinte (2016) / Inimi cicatrizate (2016) / Aferim! (2015) / Trece și prin perete (2014) / O umbră de nor (2013) / Toată lumea din familia noastră (2012) / Film pentru prieteni (2011) / Cea mai fericită fată din lume (2009) / Alexandra (2007) / Dimineața (2007) / Lampa cu căciulă (2007)

Despre cel mai recent film realizat de Radu Jude, proaspăt câștigător al Ursului de Aur la Festivalul de Film de la Berlin, e bine să știi cât mai puține lucruri înainte de a-l vedea pentru prima oară. E atât de inventiv și de surprinzător din punct de vedere narativ și stilistic și pune în discuție atât de multe teme rareori abordate în cinematografia românească, încât spectatorul cel mai candid, care ar intra - să zicem - din greșeală în sala de cinema unde e proiectat s-ar simți cu siguranță luat pe sus și transportat într-un soi de realitate magică, în egală măsură respingătoare și fascinantă, ușor de recunoscut și exotică. Sintetizând mai multe registre în care Radu Jude și-a exersat viziunea în ultimii ani, "Babardeală cu bucluc sau porno balamuc" aparține unor tradiții cinematografice multiple și nu doar pentru că fiecare din cele trei părți ale sale e abordată în chei stilistice diferite, ci și fiindcă tonul său variază, mixând comedie burlescă, elemente eseistice și de dramă realistă în proporții asemănătoare. E, totodată, unul dintre cele mai feministe - dacă nu cel mai feminist - film al cinematografiei noastre din toate timpurile și e șocant, ireverențios, crud, exact cum ar trebui să fie orice demers ce își propune să oglindească misoginismului social profund dintr-o societate unde dezbaterile pe acest subiect reflectă, de obicei, poziții precum cele din urmă cu o jumătate de secol. (de Andrei Rus)