Regie: Fernando Di Leo, 1972, 88 min, acțiune, crimă, thriller
Ieșit din închisoare, Ugo Piazza, se întoarce în lumea rău-famată. Muzica lui Bacalov, obsesivă precum o marionetă ucigașă, nu-l abandonează nicio clipă, în timp ce Adorf împarte fără încetare palme și pumni din abundență, în orice colț al ecranului. Inspirat de Scerbanenco, restaurat după tăieturile cenzurii de la vremea aceea grație Cinematecii Naționale, este unul dintre cei mai frumoase filme noir – ale căror verbe principale sunt “a păcăli” și “a înghesui” – realizate vreodată în Italia, cu Barbara Bouchet, “una dintre cele mai frumoase femei din lume”, cum a definit-o chiar Di Leo (de la care Tarantino a copiat prodigioasele atacuri din filme).
** proiecție din cadrul festivalului Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România