Director: Mai Zetterling
Cast: Harriet Andersson, Gunnel Lindblom, Gio Petré
Duration: 1h 58m
Language: suedeză
Year: 1964
„Păzește-te de femei”, spune un doctor unui alt bărbat în „Loving Couples / Älskande par”. Iată lumea cu care se luptă personajele lui Mai Zetterling – o lume la începutul secolului trecut, profund patriarhală, care pedepsește cu ură parcă orice femeie.
Acest prim film al actriței devenite regizoare Zetterling e probabil unul dintre cele mai impresionante debuturi ale tuturor timpurilor și o obrăznicătură modernistă extrem de surprinzătoare (și controversată) pentru cinemaul suedez din vreme: feminism, erotism, nuditate, personaje queer, noțiunea de drepturi reproductive și inclusiv o secvență cu o naștere reală.
Plecând de la povestea a trei femei din clase diferite, Angela (Gio Petré), Agda (Harriet Andersson) și Adèle (Gunnel Lindblom), internate în aceeași secție de ginecologie, filmul le rememorează în flashbackuri viețile și răzvrătirile de dinainte de sarcină, ca într-un „Fragii sălbatici / Smultronstället” pe rit feminist. Debutul lui Zetterling aduce din capul locului aminte de Ingmar Bergman, împărțind cu acesta mulți dintre colaboratorii săi, printre care cele trei actrițe de mai sus, dar și importantul său director de imagine Sven Nykvist, la care se adaugă nume sonore precum Eva Dahlbeck și Gunnar Björnstrand. Perspectiva lui Zetterling e și ea mai degrabă sumbră – maternitatea nu e numai un moment luminos, ci și o experiență alienantă și chinuitoare. Cu atât mai singuratică atunci când bărbații se sustrag din peisaj.
Ce demonstrează „Loving Couples” e un incredibil talent al lui Zetterling de a analiza relațiile – sociale, dar și de dragoste – între genuri, cântărind deopotrivă orgoliul masculin și rolurile tipice prin care bărbații se raportează la femei: zeițe, mame, virgine, tinere neajutorate, soții. Cu ajutorul unor protagoniste incredibil de dinamice și tăioase, regizoarea infuzează criticii sociale un cinism savuros și „hyperquotable”: unul dintre principalele mijloace feministe ale lui Zetterling e ironia acidă și revelatoare. „Femeile devin suspicioase dacă le tratezi ca pe niște oameni”, se strecoară un alt comentariu hazliu.
Pe spectrul nostru de emoții, sentimente și trăiri din experiența vizionării, se află: revoltă, ironie, alienare, erotism, ură, dragoste, dezamăgire, ghidușie, căutare, inocență, naivitate, speranță.
Dora Leu, Critic de film