Sandra / Vaghe stelle dell'Orsa... 15+

Proiecție urmată de o discuție cu directoarea Institutului Italian de Cultură, Laura Napolitano, și curatorii Călin Boto și Ionuț Mareș

Regia: Luchino Visconti

Cu: Claudia Cardinale, Jean Sorel, Michael Craig

Dramă — Italia, Franța — 1963 — 1h 45min  

Limba: Italiană, ebraică, franceză, engleză

Subtitrări: Română, engleză

Sinopsis:

O repovestire modernă a mitului Electrei, filmul urmărește întoarcerea Sandrei, acum adultă și căsătorită, acasă în Volterra, acolo unde trecutul dă peste ea: moartea tatălui, ucis de naziști, boala mamei, înnebunită de durere și... vină?, și marele secret, marele lor secret care i-ar putea compromite căsnicia și pe care fratele său vrea să îl facă public într-o autoficțiune. 

„SANDRA este, parțial, despre Claudia Cardinale, o actriță care, precum Loren sau Bardot, a fost întotdeauna Actriță cu A mare, presupunând mașini sport, Cannes, primele pagini ale presei. Da, au fost actrițe minunate, însă au presupus întotdeauna ceva mai măreț decât putea cuprinde un film, iar oamenii mergeau la cinematograf pentru a vedea cu ochii lor acel mister. Filmul sonor american ne-a oferit protagoniste care ne-ar fi putut fi vecine, adesea cu nume schimbate ca să sune mai anglo-saxon, cu vieți prezentate ca fiind complet oarecare (starurile – sunt întocmai ca și noi!); industria europeană de film a creat femei de pe altă lume, de necuprins, care nu ar fi putut părea supradimensionate pe un ecran de 20 de metri. SANDRA este o ședință foto perversă, o lume în care vântul bate doar pentru a ciufuli frizuri, învârtindu-se în jurul unei femei cu un trecut (și un prezent) ca ale unui personaj de Alain Resnais – este tot ce-i mai minunat și urât la Luchino Visconti, tot ce este însingurat și ipocrit în mare detaliu accidental”. (Ignatiy Vishnevetsky)

Festivaluri și premii: Veneția -  Leul de Aur; Cahiers du Cinéma – Top 10