FEBRA DE SÂMBĂTĂ SEARA / SATURDAY NIGHT FEVER

SUA / 1977 / 118’ / color / s.rom. / Dramă, după o povestire de Nik Cohn

R: John Badham

Cu: John Travolta, Karen Lynn Gorney, Barry Miller

În cinemaul american, anii ’70 au reprezentat o perioadă a revenirii filmului de gen, iar FEBRA DE SÂMBĂTĂ SEARA, în regia lui John Badham, se înscrie în această tendință. Succesul acestui film muzical, care a înregistrat încasări colosale, depășind blockbuster-uri precum RĂZBOIUL STELELOR de George Lucas sau ÎNTÂLNIRI DE GRADUL TREI de Steven Spielberg, a depins de prezența câtorva factori decisivi. Factorul de ordin tehnic, reprezentat de apariția sistemului de sunet stereofonic Dolby, a facilitat un sunet calitativ superior în sălile de cinema. Un alt factor a fost reprezentat de apariția fenomenului disco în cultura americană. Originile muzicii disco se găsesc la întâlnirea dintre mai multe spații culturale de tip underground, printre care influentele genuri muzicale R&B și Soul din comunitățile afroamericane, cluburile gay din mai multe orașe, precum și diferitele dansuri de stradă (street dance). Toate acestea au sporit ascensiunea culturii disco, care a devenit tot mai influentă, reușind să se insereze în cultura mainstream. În FEBRA DE SÂMBĂTĂ SEARA, muzica disco vine să completeze imaginile, având un rol în narațiunea filmică. Un exemplu în acest sens este scena de început, în care camera realizează treceri ritmice dinspre corpul tânărului înspre stradă, surprinzând pașii săi apăsați pe bulevardul aglomerat și postura sa, în timp ce în fundal se aude piesa „Stayin’ Alive”, având rol metadiegetic. În acest fel, spectatorul este introdus în universul lui Tony Manero (John Travolta), un tânăr de 19 ani care locuiește în cartierul Bay Ridge din Brooklyn și a cărui viață este constrânsă de câțiva factori externi, precum familia și originile sale italo-americane. Se poate observa o dinamică a spațiilor de desfășurare a personajului, ce oscilează dinspre spații deschise (strada) înspre spații închise (discoteca, mașina, casa). În fiecare sâmbătă seara, Tony, însoțit de gașca sa de cartier (prietenii lui, uniți indiferent de situație), își exersează mișcările de dans, acest lucru reprezentând modalitatea sa de a evada, de a se deconecta de la viața sa obișnuită (în timpul zilei, el lucrează într-un magazin de vopseluri). În spatele comportamentului libertin și al exacerbării sexualității pe care o afișează atât Tony, cât și prietenii lui (scenele desfășurate în mașina comună demonstrează că ei fac tot posibilul pentru a-și trăi viața la maximum) se ascund, de fapt, niște tineri aflați în căutarea propriei identități. Popularitatea lui Tony în clubul de dans „2001 Odyssey” este evidentă, inclusiv în rândul femeilor, tânăra Annette (Donna Pescow) îndrăgostindu-se de acesta și încercând să se apropie de el și de prietenii lui, lucru care ajunge să o schimbe în cele din urmă. Mișcările de dans ale lui Tony, pline de efervescență și captând atenția tuturor, sunt puse în evidență prin luminile puternice și celebrul disco ball de deasupra ringului de dans, care contribuie la crearea unei atmosfere amețitoare și a unei senzații de miraj. FEBRA DE SÂMBĂTĂ SEARA are un subtext pregnant legat de clasa de mijloc (a familiei lui Tony), dar și de diferențele dintre minoritățile etnice și de conviețuirea mai multor comunități diferite (italo-americană, afroamericană sau hispanică). Fiecare dintre aceste comunități este reprezentată mai târziu, în competiția de dans din film, de câte un cuplu de dansatori care se înfruntă pe ring. Întâlnirea lui Tony cu Stephanie (Karen Lynn Gorney) reprezintă momentul decisiv în trecerea sa de la adolescență spre maturitate. Discuția de la cafenea dintre cei doi parteneri de dans subliniază un alt aspect important, acela al diferențelor dintre zone ale New York-ului (Brooklyn și Manhattan) în ceea ce privește educația, clasele sociale, stilul de viață, aspirațiile etc. În timpul repetiției și, mai apoi, în timpul concursului de dans, Tony și Stephanie dansează pe melodia „More Than a Woman”, acelor de la Bee Gees, care subliniază conexiunea puternică dintre cei doi, în ciuda diferențelor amintite, prin urmărirea lor în travling circular, rotirea lor pe ring fiind de-a dreptul fascinantă. În același fel, pe parcursul filmului se pot auzi mai multe versiuni, vocale sau instrumentale, ale piesei „How Deep Is Your Love?”, fiecare funcționând în mod diferit și venind în completarea dialogului, în funcție de etapele relației dintre Tony și Stephanie. Simbol al orașului, Brooklyn Bridge este locul în care Tony Manero obișnuiește să se gândească sau, mai degrabă, să viseze la viitor, dar și, mai ales, locul în care tinerii teribiliști, sub influența alcoolului sau a drogurilor, experimentează diferite stări de euforie, care culminează cu moartea accidentală a prietenului lor Bobby C. ( Barry Miller). Destinul tragic al prietenului său îl marchează pe Tony, acesta fiind momentul în care se produce desprinderea sa definitivă de gașcă, urmată de încercarea sa de a-și găsi propriul drum, de a începe o nouă viață, diferită de ceea ce trăise până atunci, departe de cartierul Bay Ridge. Personajul se conturează în situații-limită, cum ar fi bătaia crâncenă de la magazinul din cartier sau concursul de dans. Pe parcursul scenei din metrou, în care Tony este singur în fața tuturor incertitudinilor sale, firești vârstei, ascunse atât de bine pentru atât de mult timp, se poate observa un conflict interior puternic, atunci când el realizează că dorința sa arzătoare de a-și crea o legătură cu Stephanie dincolo de dans nu se va împlini niciodată. Pentru majoritatea actorilor din distribuție, FEBRA DE SÂMBĂTĂ SEARA a însemnat o rampă de lansare, inclusiv pentru John Travolta. Totodată, soundtrack-ul filmului, cu muzica trupei Bee Gees, rămâne până astăzi unul dintre cele mai bine vândute albume din istoria muzicii, discul câștigând Premiul Grammy. Bee Gees este singura trupa disco care a reușit această performanță.