Încercarea de a exprima ceva visceral ne duce la chestionări asupra ideii de reprezentare. Nevoia de a lărgi spectrul reprezentării își poate caută forma în politicile corpului, dar și în relația dintre corporalitate și mediu prin performance. Trăirile umane se relevă prin texturi organice și elemente transmedia. Calupul se concentrează asupra îngrădirilor sociale sau de limbaj prin filme care meditează asupra condiției contemporane. Cu un suflu proaspăt, temele ce abordează o istorie opresive, un prezent tulbure și un viitor obscur ne împing către abstractizare. O abstractizare a raporturilor ce se petrece atât la nivel de poetică a imaginii, care îmbrățișează mutațiile dintre medii, cât și la nivel de dinamică dintre sine și exterior. (Daria Barbu)
The Future is a Safe Space Hidden in My Braids, r. Mihaela Drăgan
Eram somnambul când am văzut toate acele culori, r. Bogdan Balla
You Who Never Arrived, r. Marius Olteanu
Collapsus, r. Simina Oprescu
Harvey, r. Ilinca Hărnuț
Plastic Semiotic, r. Radu Jude (out of competition)