He She I / El, ea, eu

El Ea Eu se apleacă cu sinceritate asupra ideii de interpretare subiectivă și se face ecoul afirmației lui Nietzsche ‘Nu există fapte, ci doar interpretări’. Carlotta Kittel își intervieviază părinții, care s-au despărțit înainte de nașterea ei, și încearcă să reconstruiască prin perspectivele lor distincte o istorie a poveștii lor eșuate. Uneori amuzant, alteori melancolic sau chiar caustic, cei doi părinți narează într-o progresie interconectată propria lor perspectivă asupra poveștii. Creând o conversație între cei doi prin folosirea inteligentă a montajului în paralel, filmul dezvăluie o încercare și în final un eșec al fiecărui părinte de a manipula povestea. În căutarea adevărului, filmul subliniază dificultățile acceptării și a comunicării deschise în mijlocul dinamicilor familiale.