Dinu Flămând, Bogdan-Alexandru Stănescu, Aurora Firța-Marin, Smaranda Bratu Elian și Vlad Russo despre volumul „Opere alese“ de

miercuri, 4 decembrie, ora 19.00 – – seară italiană la Librăria Humanitas de la Cișmigiu

Dinu Flămând, Bogdan-Alexandru Stănescu, Aurora Firța-Marin, Smaranda Bratu Elian și Vlad Russo despre volumul Opere alese de Ugo Foscolo – seară italiană la Librăria Humanitas de la Cișmigiu

Vă invităm miercuri, 4 decembrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea volumului bilingv Opere scelte / Opere alese de Ugo Foscolo, apărut recent la Editura Humanitas, în colecția Biblioteca Italiana, în traducerea Smarandei Bratu Elian şi a lui Cornel Mihai Ionescu, cu o prefaţă de Giulio Ferroni. La eveniment vor vorbi Dinu Flămând, Aurora Firța-Marin, Bogdan-Alexandru Stănescu, Smaranda Bratu Elian. Moderatorul întâlnirii va fi Vlad Russo, editor Humanitas.

Ugo Foscolo, poet, prozator, eseist, traducător, epistolograf, jurnalist, este una dintre personalităţile culturale cele mai importante pentru construirea spiritului naţional care a animat Risorgimento‑ul italian – importanta mişcare culturală şi politică din prima jumătate a secolului al XIX‑lea care a condus la unificarea Italiei şi la crearea statului italian modern. Dar astăzi, la distanţă de un veac şi jumătate, însemnătatea acestui autor credem că stă, pe de o parte, în faptul că a întrupat ca nimeni altul, prin existenţa şi prin creaţia sa, complexa şi frământata trecere, a Europei în general şi a Italiei în particular, de la „vechiul“ regim al secolului al XVIII‑lea la „noul“ regim al veacului al XIX‑lea premers de Revoluţia Franceză şi de perioada napoleoniană; pe de altă parte, în aceea că, literar vorbind, el condensează în operele sale mare parte din ideologia iluministă cu speranţele ei, din estetismul neoclasic cu setea lui de absolut, din sentimentalismul tânjitor preromantic, din patosul romantic cu dezamăgirile, nefericirile şi zbaterile lui – le condensează păstrându‑le însă şi îndurându‑le
antagonismul. În acest sens putem spune că personalitatea lui Foscolo, reflectată şi în operă, nu ilustrează numai o anume pagină de istorie, ci ajunge să ilustreze orice moment de schimbare majoră a vremurilor, şi, ca atare, ea continuă să ne vorbească şi nouă, celor de azi, aflaţi la o nouă cotitură a civilizaţiei omeneşti. - Smaranda Bratu Elian

See more details

În scurta sa viaţă trăită la răscrucea a două secole, Ugo Foscolo s-ar zice că adună tradiţia literaturii şi istoriei italiene şi o incendiază în focul viu al trecerii dintre epoci, de la revoluţie la războaiele napoleoniene şi restauraţie. Opera foscoliană abordează teme nenumărate, orientate spre aspecte ale vieţii dintre cele mai felurite, chiar şi spre cele marginale şi neobişnuite, atât ale culturii clasice, cât şi ale celei contemporane. Dar acest belşug de interese este compensat de predilecţia pentru câteva motive constante, care trimit la certitudini şi valori pozitive: tema compasiunii, a mormântului ca emblemă a continuităţii între vii şi morţi, tema patriei, a prieteniei, a iubirii, frumuseţii şi armoniei. În absoluta incertitudine a existenţei aceste repere se prezintă însă ca iluzii. Autorul nu le recunoaşte nici un fundament obiectiv în natură, căci natura îi apare oarbă şi indiferentă la dorinţele şi pasiunile omeneşti; el le resimte mai degrabă ca pe nişte alegeri subiective în care caută consolare şi le atribuie o valoare socială, considerându-le temelia comunităţii civice. «Iluzia» care le conţine şi le rezumă pe toate celelalte este arta şi poezia, care transformă iluziile subiective în forţă civică şi colectivă. Prin artă, Foscolo aspiră la un bine superior, înţeles ca rezolvare a oricărui conflict. – Giulio Ferronni