Întâlnire cu Oana Pellea, Ioan Stanomir și Lidia Bodea despre Lena Constante și cele două volume de memorii din închisorile comuniste: Evadarea tăcută și Evadarea imposibilă
Întâlnire cu Oana Pellea, Ioan Stanomir și Lidia Bodea despre Lena Constante și cele două volume de memorii din închisorile comuniste: Evadarea tăcută și Evadarea imposibilă
miercuri, 31 ianuarie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu
Întâlnire cu Oana Pellea, Ioan Stanomir și Lidia Bodea despre Lena Constante și cele două volume de memorii din închisorile comuniste: „Evadarea tăcută: 3 000 de zile singură în închisorile din România“ și „Evadarea imposibilă: Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957—1961“
Vă invităm miercuri, 31 ianuarie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o întâlnire cu Oana Pellea, Ioan Stanomir și Lidia Bodea despre Lena Constante și cele două volume de memorii din închisorile comuniste: „Evadarea tăcută: 3 000 de zile singură în închisorile din România“ și „Evadarea imposibilă: Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957—1961“, apărute în ediții îngrijite, cu studii introductive și note de Ioana Bot.
„Pentru mine este o datorie de onoare să fac cunoscută publicului această Lecție de viață: Cum poți evada din iadul trăit plonjând în raiul din tine!“ – Oana Pellea
LENA CONSTANTE a făcut studii de arte aplicate la Universitatea din Bucureşti, pentru ca, înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, să se alăture echipelor de cercetători conduse de Dimitrie Gusti (cea mai importantă manifestare a şcolii de sociologie româneşti din perioada interbelică). Apropiată de cercurile comuniste prin prietenia cu Lucreţiu Pătrăşcanu şi soţia lui, imediat după război va participa la întemeierea primului teatru românesc de marionete, la Bucureşti, împreună cu aceasta din urmă. Va fi arestată în „lotul Pătrăşcanu", acuzată, judecată şi condamnată, într-unul dintre cele mai răsunătoare procese staliniste montate de noua putere comunistă din România.
Va ispăşi o vină inexistentă, până în 1962; la ieşirea din închisoare, după o scurtă perioadă de domiciliu forţat, revine la Bucureşti şi lucrează ca grafician şi creator de marionete. În 1968 este reabilitată politic, asemenea tuturor celor condamnaţi în lotul respectiv, primeşte dreptul de a semna şi de a-şi expune creaţiile. Tapiseriile sale, care utilizează fâşii de ţesături vechi, ţărăneşti, integrate în ansambluri de mari dimensiuni şi de o intensitate compoziţională aparte, au un succes extraordinar, atât în ţară, cât şi în străinătate, şi îi atrag noi conflicte cu puterea comunistă.
***
„Vreau să vorbesc de starea de detenţie, ca atare. Cu perfecta cunoaştere a faptelor. Viaţa de toate zilele într-o celulă. Cred că am trăit o experienţă unică. O femeie, singură, de-a lungul multor ani. Ani făcuţi din ore, din minute, din secunde. Secundele acestea aş vrea să le povestesc, aceste 3.600 de secunde dintr-o oră, aceste 86.400 de secunde dintr-o zi, care se târşâie încet, de-a lungul trupului, şerpi băloşi urcându-ţi-se în spirale, de la picioare până la gât, fără răgaz, fără milă, de dimineaţa până seara şi în nopţile de insomnie, prea dese, continuând să te înlănţuiască fără odihnă şi fără oprire, la nesfârşit.
Pentru că vreau să vorbesc şi de demnitatea umană. Şi de acele femei, mai târziu tovarăşele mele de penitenciar, care, împotriva a tot şi a tuturor, au rămas fiinţe profund umane. Şi ca să afirm o speranţă. Speranţa că într-o zi îndepărtată omul va învinge firea. Nu schimbând cursul apelor, deşerturile sau cucerind cosmosul, ci schimbându-se pe sine însuşi. Schimbându-şi inima şi mintea. “ – LENA CONSTANTE
„Vreau să vorbesc de starea de detenţie, ca atare. Cu perfecta cunoaştere a faptelor. Viaţa de toate zilele într-o celulă. Cred că am trăit o experienţă unică. O femeie, singură, de-a lungul multor ani. Ani făcuţi din ore, din minute, din secunde. Secundele acestea aş vrea să le povestesc, aceste 3.600 de secunde dintr-o oră, aceste 86.400 de secunde dintr-o zi, care se târşâie încet, de-a lungul trupului, şerpi băloşi urcându-ţi-se în spirale, de la picioare până la gât, fără răgaz, fără milă, de dimineaţa până seara şi în nopţile de insomnie, prea dese, continuând să te înlănţuiască fără odihnă şi fără oprire, la nesfârşit.
Pentru că vreau să vorbesc şi de demnitatea umană. Şi de acele femei, mai târziu tovarăşele mele de penitenciar, care, împotriva a tot şi a tuturor, au rămas fiinţe profund umane. Şi ca să afirm o speranţă. Speranţa că într-o zi îndepărtată omul va învinge firea. Nu schimbând cursul apelor, deşerturile sau cucerind cosmosul, ci schimbându-se pe sine însuşi. Schimbându-şi inima şi mintea. “ – LENA CONSTANTE
***
„Sunt pagini extraordinare, scrise de Lena Constante, pictoriță și scenografă româncă, închisă în spațiul unei celule de cinci metri pătrați, unde timpul picură cu o încetineală care poate ucide sufletul și mintea.
În cartea Lenei Constante, apreciabile sunt unicitatea mărturiei și austeritatea în chip straniu poetică a stilului. Și, după ce am isprăvit lectura, continuăm să auzim vocea acestei femei care a reușit să evadeze în liniștea propriei minți: ce răzbunare splendidă asupra călăilor săi!“ – MARILIA PICCONE, www.wuz.it
„Sunt pagini extraordinare, scrise de Lena Constante, pictoriță și scenografă româncă, închisă în spațiul unei celule de cinci metri pătrați, unde timpul picură cu o încetineală care poate ucide sufletul și mintea.
În cartea Lenei Constante, apreciabile sunt unicitatea mărturiei și austeritatea în chip straniu poetică a stilului. Și, după ce am isprăvit lectura, continuăm să auzim vocea acestei femei care a reușit să evadeze în liniștea propriei minți: ce răzbunare splendidă asupra călăilor săi!“ – MARILIA PICCONE, www.wuz.it
***
„«Evadarea imposibilă» se poate citi şi ca o mărturie despre puterea salvatoare a poveştii, a naraţiunii, în situaţii extreme. Lena Constante se aşază în rolul unei Şeherezade a infernului, care nu se salvează pe sine povestind, de la o zi la alta, ci le salvează pe cele ce o ascultă de la lâncezeala bolnavă a lipsei de ocupaţie, de la moartea spiritului. Se poate spune, de aceea, că volumul de faţă povesteşte efortul salvării aproapelui: la figurat, dintre zidurile închisorii, la propriu, de la uitarea istoriei de către un prezent tot mai depărtat de dânsa. De aceea, cartea Lenei Constante are puritatea şi tăişul unei angajări etice fundamentale. Ea rămâne necruţătoare cu aberaţiile umanităţii, dar iertătoare cu greşelile oamenilor.“ — IOANA BOT
„«Evadarea imposibilă» se poate citi şi ca o mărturie despre puterea salvatoare a poveştii, a naraţiunii, în situaţii extreme. Lena Constante se aşază în rolul unei Şeherezade a infernului, care nu se salvează pe sine povestind, de la o zi la alta, ci le salvează pe cele ce o ascultă de la lâncezeala bolnavă a lipsei de ocupaţie, de la moartea spiritului. Se poate spune, de aceea, că volumul de faţă povesteşte efortul salvării aproapelui: la figurat, dintre zidurile închisorii, la propriu, de la uitarea istoriei de către un prezent tot mai depărtat de dânsa. De aceea, cartea Lenei Constante are puritatea şi tăişul unei angajări etice fundamentale. Ea rămâne necruţătoare cu aberaţiile umanităţii, dar iertătoare cu greşelile oamenilor.“ — IOANA BOT
***
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile, în baza unei rezervări pe Eventbook.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile, în baza unei rezervări pe Eventbook.
Cărțile sunt disponibile în librării și online, și pe Libhumanitas.ro aici: https://humanitas.ro/autori/lena-constante
