The Country / Țara
One World Romania, ediția a 15-a
Rusă, Germană, Engleză, Italian
The Country / Țara
One World Romania, ediția a 15-a
Rusă, Germană, Engleză, Italian
Austria, 2021
123'
Regie: Aleksey Lapin
Producție: Thomas Herberth, Florian Brüning
Imagine: Adrian Campean
Montaj: Sebastian Schreiner
Sunet: Jaroslaw Redkin, Yuriy Todorov
Design de Sunet: Lenja Gathmann
Distribuție: Elena Nozhenko, Raisa Nozhenko, Vsevolod Nikonov, Arianna Han, Svetlana Gonstein
Festivaluri și premii: Spirit of Fire International Debut Film Festival 2022 - Best Director Award, Award for Preservation of Culture / Trieste Film Festival - Alpe Adria Cinema 2022 / Viennale 2021 / Dok Leipzig 2021 / Duisburger Filmwoche 2021
Filmografie: 100 EUR (2018) / Rhythmus 59 (2016) / Goodbye Schönbrunn (2016) / A New Tractor Is Coming to Town, the Working Class Takes a Break (2013)
SINOPSIS
RO
Oricât de problematic ar fi din punct de vedere etic, o metodă eficientă pentru a găsi adevărul este de a începe cu o minciună. Iar când se dorește capturarea adevărului insesizabil și fugitiv al unei ființe umane cu un aparat nevoit să rămână la suprafața vizibilă a lucrurilor precum este camera de filmat, o doză de ficțiune este adesea neprețuită. Pe acest principiu pornește Alexei Lapin, cineast de origine rusă trăind și lucrând în Europa de Vest și care se întoarce în satul bunicilor săi, unde și-a petrecut verile copilăriei, pentru a-și realiza primul lungmetraj. Lapin pare să urmeze crezul lui Edgar Morin, exprimat la finalul experimentului pe care l-a reprezentat „Chronique d’un été”: în fața camerei, oamenii se forțează să fie mai sinceri decât sunt în viața de zi cu zi. Să rezulte de-aici că se prefac? „Krai” nu rezolvă această aporie, ci dimpotrivă, se desfată în spațiul indeterminat dintre autenticitate și simulacru, dintre documentar și ficțiune, dintre prezent și trecut. Pornind de la pretextul realizării unui casting pentru un film de epocă, echipa filmului se încrustează în viața curgând molcom a satului, provocând o mică comoție printre locuitori: tineri și mai puțin tineri, actori amatori sau novici desăvârșiți, elevi, șomeri sau agricultori, toți devin parte din film numai și prin simplul fapt că privesc pentru o clipă drept în cameră. În ciuda dispozitivului său, filmul nu devine niciodată un exercițiu meta-cinematografic complezent. Dimpotrivă, este o odă închinată existenței simple, dar nu lipsite de mister ori fantezie a oamenilor care nu doar că își fac apariția în el, ci chiar îi preiau subtil frâiele, folosind mediul cinematografic precum foloseau odinioară limbajul oral, pentru a-și afirma locul în lume și a perpetua folclorul. (Liri Alienor Chapelan)
EN
No matter how ethically problematic, one efficient way to find the truth is to begin with a lie. And when someone searches to capture the imperceptible and fugitive truth of a human being aided by a device which is forced to remain on the visible surface of things, like in the case of the movie camera, a dose of fiction often proves essential. Guided by this principle, Alexei Lapin, a Russian filmmaker who lives and works in Western Europe, returns to his grandparents’ village, where he spent his childhood summers, in order to shoot his first feature. Lapin seems to adhere to Edgar Morin’s creed, expressed at the end of the experiment which was “Chronicle of a Summer”: in front of the camera people force themselves to be more honest than in their everyday life. Does this mean they’re faking it? “The Country” doesn’t solve this conundrum – instead, it revels in the undetermined space between authenticity and simulacrum, documentary and fiction, past and present. Under the pretext of organizing a casting for a period movie, the film crew introduce themselves in the peacefully-flowing life of the village, causing a bit of a commotion among the locals: young people and older people, amateur actors or complete beginners, students, unemployed people, or farmers all become part of the movie, if only through looking straight into the camera for a moment. In spite of its mechanism, the movie never turns into a complaisant meta-cinematographic exercise. On the contrary, it is an ode to the simple, yet not unmysterious or unimaginative life of the people who not only appear in it, but even subtly take over its reins as they use cinema the way they once used to use oral language, as a means to assert their place in the world and to perpetuate their folklore. (Liri Alienor Chapelan)
BIO Aleksey Lapin
RO
Aleksey Lapin s-a născut în Tomsk, Rusia. La vârsta de 10 ani s-a mutat împreună cu familia sa în Italia, unde a absolvit programul de licență în Arte la Universitatea Liberă din Bolzano. Ulterior a urmat cursurile de regie de film susținute de Michael Haneke la Academia de Film din Viena. Scurtmetrajul său, „100 EUR” (2018), a fost proiectat la mai multe festivaluri de film internaționale și a câștigat premiile cele mai importante în cadrul Premiers Plans d'Angers și Tallinn Black Nights Film Festival.
EN
Aleksey Lapin was born in Tomsk, Russia. He moved to Italy with his family at the age of 10, where he finished school and received a Bachelor of Art from Bolzano Free University in 2010. After that, he attended Michael Haneke’s directing class at the Vienna Film Academy. His short film “100 EUR” (2018) was screened at many short film festivals around the world and won the main prizes at Premiers Plans d'Angers and Tallinn Black Nights Film Festival.
