fbpixel
Skip to main content

Pénélope, My Love / Pénélope, dragostea mea / Pénélope, mon amour

One World Romania, ediția a 15-a

Pénélope, My Love / Pénélope, dragostea mea / Pénélope, mon amour One World Romania, ediția a 15-a

Franceză

Franța, 2021

90'

Regie: Claire Doyon

Producție: Carole Chassaing

Imagine: Claire Doyon, Pascale Granel

Montaj: Raphaël Lefèvre

Sunet: Claire Doyon, Olivier Schwob, Carole Verner, Gilles Benardeau

Festivaluri și premii: International Film Festival Rotterdam 2022 / Documentary Fortnight 2022 / Santa Barbara International Film Festival 2022 / FIDMarseille 2021 - Georges de Beauregard National Prize, Renaud Victor Prize

Filmografie: Chrishna/Ombwiri (2019) / Arsenic (2017) / Les allées sombres (2015) / Pénélope (2012) / Son of a gun (2010) / Kataï (2009) / Sola perduta abbandonata (2008) / Les esprits (2006) / Les lionceaux (2002) / Le vent souffle où il veut (1999)

SINOPSIS

RO

O mamă își filmează fiica - tandrețea banalului, banalitatea tandreței. O mamă revede imaginile cu fiica ei, căutând cu înverșunare momentul în care decalajul ei a devenit perceptibil tuturor, și deci dureros de incontestabil. Totuși, întreg filmul lui Claire Doyon este povestea unei contestări care variază ca intensitate și ca obiect: întâi o contestare a realității autismului lui Pénélope, apoi o contestare a intratabilității bolii, și în sfârșit o contestare a propriei sale deznădejdi, a propriei sale resemnări. În paralel cu această autoanaliză vibrând de emoții abia reținute, imaginile cu Pénélope defilează, creând un portret in absentia: chiar dacă aceasta este prezentă în virtualmente fiecare cadru din film, rămâne perfect opacă, părând să sfideze orice interpretare, inclusiv cele pe care propria ei mamă le înaintează prin intermediul vocii din off. Singurele certitudini rămân momentele ei de bucurie împărtășită ori solitară: Pénélope alergând sălbatic pe plajă alături de mama ei, Pénélope afundându-și mâinile cu râvnă în pământul umed. Aceste imagini sunt dovezile unei vieți aparte, dar intense, și sunt pe-atât de similare cât sunt de diferite față de orice alte filmări de familie; iar Doyon manevrează cu o remarcabilă inteligență emoțională registrele personalului și universalului pentru a conduce o șarjă împotriva noțiunii strâmte și prescriptive de „normalitate.” (Liri Alienor Chapelan) 

EN

A mother films her daughter – the tenderness of banality, the banality of tenderness. A mother revisits images of her daughter as she fiercely searches for the moment when her difference became visible to everyone, and thus painfully indisputable. Even so, Claire Doyon’s film is the story of a contestation which fluctuates in intensity, as well as in regards to its object: first of all a contestation of Pénélope’s autism, a contestation of the incurability of the disorder, and, finally, a contestation of her own discouragement, of her own resignation. In parallel with this self-analysis vibrating with barely contained emotions, the images of Pénélope pass before our eyes and create a portrait in absentia: even though she is present in virtually every shot, she remains utterly opaque, as she seems to defy any interpretation, including those advanced by her own mother from off screen. The only certainties remain her moments of joy, whether shared or solitary: Pénélope running wildly on the beach with her mother, Pénélope plunging her hands deep into the wet soil. These images are proof of an atypical, yet intense life, and they are as similar to as they are different from any other family footage; and Doyon juggles between the personal and the universal with remarkable emotional intelligence in order to fight against the narrow, prescriptive notion of “normality.” (Liri Alienor Chapelan) 

BIO

Claire Doyon

RO

După ce a studiat Regie de Film în cadrul La Fémis și al Școlii Lee Strasberg, Claire Doyon a regizat primul său lungmetraj, „Les Lionceaux” (2002), care a participat la Quinzaine des Réalisateurs (Cannes Film Festival). De-a lungul timpului proiectele sale au câștigat numeroase premii în cadrul unor festivaluri de film prestigioase. Claire Doyon este fondatoarea centrului MAIA, un institut experimental creat în 2017 în Paris, care la ora actuală găzduiește 24 de copii și adolescenți cu autism. Această școală promovează un tip experimental de pedagogie inspirat dintr-o varietate de surse și abordări.

EN

After completing her Directing studies at the La Fémis and the Lee Strasberg School, Claire Doyon directed her first feature film, ”Les Lionceaux,” (2002), which participated in La Quinzaine des Réalisateurs (Cannes Film Festival.) Over time her projects have received awards at numerous prestigious film festivals around the world. Moreover, Claire Doyon is the founder of MAIA, an experimental institute created in 2007 and located in Paris, currently hosting 24 children and teenagers with autism. This school promotes an experimental pedagogy inspired by various sources and tools.

we also recommend

disponibil până la 31.12, 72h de la achiziționarea biletului
PATUL CONJUGAL / THE CONJUGAL BED

Cinemateca Online
Online

Little Palestine: Diary of a Siege / Mica Palestina: Jurnalul unui asediu One World Romania, ediția a 15-a
23.05.2022
Little Palestine: Diary of a Siege / Mica Palestina: Jurnalul unui asediu

One World Romania, ediția a 15-a
Online

Interno 167 One World Romania, ediția a 15-a
23.05.2022
Interno 167

One World Romania, ediția a 15-a
Online