„În 1959, un grup de şase foşti membri ai nomenclaturii comuniste şi ai Securităţii pun la cale o misiune imposibilă: un jaf armat la o filială a Băncii Naţionale a României. Jaful reuşeşte dar, la scurtă vreme, autorii sunt prinşi în urma uneia dintre cele mai puternice mobilizări ale organelor de ordine şi anchetă. După arestarea făptaşilor, autorităţile comuniste le-au sugerat acestora că, dacă vor juca într-un film propagandistic în care să se facă o reconstituire a infracţiunii comise şi a anchetei, vor obţine clemenţă din partea justiţiei. (…) Filmul regizorului Alexandru Solomon reuşeşte să facă o reconstituire a cazului apelând la documente de arhivă, la mărturii ale celor apropiaţi personajelor implicate, ale torţionarilor care au anchetat cazul — ofiţerul Enoiu şi judecătorul de la proces. Avem de-a face cu un documentar filmat cu mare grijă pentru imagine şi cu o preocupare aparte pentru căutarea unei coerenţe într-o poveste senzaţională, dar plină de elemente confuze, de mistere neelucidate. Pendulăm în timpul vizionării între diferite ipoteze asupra motivaţiei care a putut sta la originea iniţiativei sinucigaşe de a sparge Banca Naţională într-un stat comunist şi de a fura cantităţi uriaşe de devize neconvertibile.” (Mihai Grecea, „Re:Publik” nr.1, mai 2005)