INSTINCT PRIMAR / BASIC INSTINCT

În aparență un neo-noir având în prim-plan un protagonist detectiv, Nick (Michael Douglas) care încearcă să elucideze uciderea unui star rock local, ajungând să facă o pasiune obsesivă pentru iubita victimei și principala suspectă, Catherine Tramell (Sharon Stone), „Basic Instinct” e direcționat fără jenă de regizor după principiile unui soft porn încărcat de suspans și de implicații psihanalitice. Bazat pe scenariul scris de Joe Eszterhas și filmat de directorul de imagine Jan de Bont, un colaborator constant al lui Verhoeven încă din perioada olandeză, „Basic Instinct” a avut premiera internațională în competiția Festivalului de la Cannes, stârnind din start controverse majore. Considerat o capodoperă de mulți critici europeni (mai sensibili la stilul său), dar atacat inițial de majoritatea criticilor importanți de peste Ocean (deranjați, printre altele, de lipsa de subtilitate în descrierea psihologiei personajelor), filmul s-a dovedit o adevărată senzație la box-office, confirmând flerul spectacular al lui Verhoeven.

Dublura sau copia negativă a lui Catherine este Dr. Beth Garner (Jeanne Tripplehorn) - psiholoaga și amanta lui Nick. Verhoeven încarcă feminitatea celor două personaje cu o dimensiune malefică, Nick fiind mingea pe care Catherine și Beth o aruncă de la una la alta după bunul lor plac, după legea unui joc fără reguli. De asemenea, cele două femei din viața lui Nick par să mai joace un joc - acela de a prelua ștafeta antagonistului în film, existând o competiție între ele pentru rolul personajului negativ, care în „Basic Instinct” este centrul de greutate al filmului. Binele, în schimb, pare construit din carton, având funcția unei măști pe care Nick o poartă ca să-și ascundă slăbiciunile și propria corupție. Singurul personaj care își asumă latura viciată este Catherine, această sinceritate a ei fiind atât de împotriva firii încât pare îndoielnică. Simbioza elementelor contrastante reușește să conducă filmul spre o instabilitate periculoasă și sălbatică, atmosfera fiind una constant tensionată, de parcă cineva ar fi aprins fitilul unei bombe.

Spre deosebire de femeile fatale asociate genului noir, personajul scriitoarei interpretate de Sharon Stone controlează cap-coadă toate aspectele relației ei cu protagonistul. Îl domină și, fără a ezita sau a-și arăta vreodată vulnerabilitatea, îi provoacă instinctele primare - în principal, pe cele de natură sexuală -, folosindu-se constant de ascendentul asupra lui pentru a-i ghida fiecare mișcare în parcursul detectivistic. De fapt, deși scenariul său se concentrează pe o structură clasică de tip whodunit, adevărata atracție a filmului constă în revelarea dinamicii relației dintre cei doi și, în special, a deșteptării unor energii care, neținute în frâu, duc la spulberarea convențiilor ce mențin societatea într-o oarecare stare de echilibru. Crima și distrugerea - sau, altfel spus, moartea - sunt consecințe inevitabile ale acestei descătușări sexuale, ale renunțării la norme și la autoprotecție din dorința de a trăi plenar. Cine ar fi crezut că un blockbuster american va duce la îndeplinire, cu un asemenea impact popular, misiunea destabilizatoare a amour fou-ului suprarealist? 

(de Andrei Rus și Laura Săvuțiu)