Frumosul indiferent & Pink Narcissus 18+

Introducere realizată de curatorii Călin Boto și Ionuț Mareș

„Un double-feature melo despre tânjire”

Frumosul indiferent / Le bel indifférent 

Regia: Jacques Demy 

Cu:  Jeanne Allard, Angelo Bellini

Melodramă — Franța —1957— 28min       

Limba: Franceză

Subtitrare: Română, Engleză

Sinopsis: 

O femeie își așteaptă neliniștită iubitul, sfâșiată de gândul că ar putea fi mințită și înșelată. Când acesta intră pe ușă, femeia răbufnește, îi spune tot ce are pe suflet, într-un pasional și suferind monolog despre iubire nebună. Iar el, frumos și indiferent, răsfoiește ziarul. 

„De fapt, Jacques Demy a filmat binecunoscutul monolog al lui Cocteau într-o manieră într-atât de simplă, teribil de simplă, încât orice trădare ar fi simțit Cocteau al „Vocii umane” nu era altceva decât un favor pentru Cocteau al „Renaud și Armide”. Ecranul pe care se proiectează „Le bel indifférent” este oglinda în fața căreia Cocteau s-a arătat și în spatele căreia acum stă ascuns Demy (...) Al său „Le bel indifférent” este Piero della Francesca plus Picasso (așa cum se vede pe chipul decorativ torturat al lui Jeanne Allard).” (Jean Luc Godard)

Pink Narcissus

Regia: James Bigod 

Cu:  Bobby Kendall

Experimental — SUA —1971— 1h 5min       

Limba: fără dialog

Sinopsis: 

Un poem erotic extravagant, concentrat pe visele cu ochii deschiși ale unui frumos și tânăr lucrător sexual care, din izolarea apartamentului său ultra-kitsch, concepe o serie de fantezii narcisiste interconectate, populate de matadori, dansatori, sclavi și motocicliști îmbrăcați în piele.

„Produs pur al incandescenței underground șaizeciste – și, după cum amintește J. Hoberman în cartea sa recentă „Everything Is Now”, al chiriilor new-yorkeze foarte ieftine din epocă –, filmul e un obiect nefinisat și decadent, mai degrabă altar închinat unei muze (frumosul Bobby Kendall, care a dispărut din viața publică imediat după: oare o fi participat la proiecție...?) decât progresie narativă. Trecând de la stază lascivă la sausage party, totul într-un decor de mucava care urlă a artificiu și intensitate sexuală (filmat agonic, cu țârâita, timp de aproape zece ani, „Pink Narcissus” a fost fabricat exclusiv în loft-ul cineastului James Bidgood), filmul e o colecție condensată – nici 1h10 – de postúri gay-pornografice, la mijloc de drum între superbia warholiană și „Querelle” (1983), ultra-stilizatul film crepuscular al lui Fassbinder.” (Victor Morozov)