The Watermelon Woman (1996)
F-Sides Cineclub
The Watermelon Woman (1996)
F-Sides Cineclub
Regia: Cheryl Dunye, SUA
Comedie - Romance, 84'
Proiecție în aer liber, la Teatrul Masca (Bd. Uverturii nr. 14, la 5 minute de stația de metrou Lujerului)
În ziua următoare, pe 30 august, de la ora 19:00, ne întâlnim online cu artistele Daniela Groza și Ioana Ofelia, să discutăm despre film și despre seria lor de imagini On Love, compusă din portrete și autoportrete definite prin conceptul de fericire ca rezistență. Mai multe detalii găsiți pe pagina de Instagram F-SIDES Cineclub.
Cine s-ar fi gândit că locul ideal pentru revoluția reprezentării e tocmai un video store nouăzecist? Câștigător în 1996 al unui Teddy Award la Festivalul de Film de la Berlin și important punct de referință al Noului Cinema Queer, The Watermelon Woman e deopotrivă un savuros exercițiu metacinematografic și un eveniment istoric, fiind primul lungmetraj regizat vreodată de către o cineastă lesbiană afro-americană.
Încercările lui Cheryl (însăși regizoarea Cheryl Dunye) de a realiza un film care să recupereze memoria uitată a unei actrițe de culoare din anii 1930 facilitează o călătorie prin istoria cinemaului american și prin istoria reprezentării, când acută politic, când plină de acel umor amar cu care vine statutul unei „struggling artist”.
Titulara „femeie-pepene”, adesea distribuită în roluri de doică (stereotipicul rol de „mammy”) oferă ocazia unei investigații atente a stereotipiilor rasiale și de gen și a acelor practici discriminatorii care au căutat să șteargă sistematic contribuțiile cineaștilor și actorilor afro-americani de la Hollywood și care au perpetuat marginalizarea categoriilor deposedate istoric.
Împletind imagini de cameră video cu interviuri și secvențe vulnerabile și altele empowering, The Watermelon Woman e unul dintre cele mai reușite exemple de „personalul e politic”, care atinge probleme identitare și de (auto)reprezentare legate nu numai de comunitatea afro-americană, ci și de cea queer-lesbiană.
Cu febra video alimentând această aură a personalului, filmul lui Dunye e și un superb artefact al efervescenței nouăzeciste, în care cultura populară, mici glumițe din interiorul comunităților și discursul feminist coabitează cu un coolness emancipator.
Pe spectrul nostru de emoții, sentimente și trăiri din experiența vizionării se află: emancipare, haz, revoltă, sentimente de apartenență, obsesie, dragoste, solidaritate, anduranță, spirit tânăr, spirit cinefil, confuzia vieții de tânăr adult
