Dum Spiro Spero

Pero Kvesić este foarte bolnav; după ce a fumat aproape toată viața, doar douăzeci la sută din plămânii lui au mai rămas funcționali și fiecare respirație este un efort de supraviețuire. Cu toate acestea, cum spune și titlul, ‘cât timp respir, sper’. O experiență subiectivă, imersivă, văzută prin perspectiva protagonistului, Dum Spiro Spero folosește umorul sec și comedia neagră, într-o ilustrare a modului în care oamenii din Balcani abordează idea de moarte sau boală gravă. Kvesić - un exemplu de perseverență în păstrarea demnității și a autodeterminării - ne prezintă prin respirația șuierătoare și înaontarea lentă prin locuință o lume înconjurătoare care se strânge tot mai mult în jurul lui.