Dublu eveniment dedicat Clarei Haskil la București.

„Clara Haskil a fost un soi de magician: a știut să transforme talentul în geniu, fragilitatea în forță, dificultățile în perseverență și tenacitate. Toate aceste calități o fac să devină o sursă de inspirație și un exemplu pentru fiecare dintre noi – fie că suntem sau nu muzicieni. Și cred că, în epoca în care trăim, avem nevoie mai mult ca niciodată de exemple de autenticitate și de valori. România este țara în care s-a născut Clara Haskil și am convingerea că ține de datoria noastră să o cunoaștem mai bine și să îi aducem omagiul meritat la ea acasă”, a mărturisit pianista Alina Azario, inițiatoarea Festivalului Internațional Clara Haskil.

Jérôme Spycket, autor al mai multor biografii de muzicieni, și-a început seria de portrete cu cel al Clarei Haskil. Cartea, tradusă ulterior în mai multe limbi și recompensată de Academia Franceză, include o prefață semnată de prestigiosul dirijor Herbert von Karajan: „Sper ca această biografie adevărată şi plină de consideraţie, care ne îngăduie să urmărim parcursul lung şi adeseori dureros al Clarei Haskil către glorie, să fie totodată o mărturie a admiraţiei şi ataşamentului pe care lumea muzicală le nutreşte pentru o pianistă de neînlocuit.“

Volumul lui Spycket reface biografia Clarei Haskil, de la primii ani, ai familiarizării cu lumea muzicii clasice petrecuți la București, trecând prin anii formării și ai luptei pentru construirea unei cariere, până la perioada meritatei recunoașteri în plan internațional.

Contemporană cu George Enescu și Dinu Lipatti, de care o lega o prietenie foarte strânsă, Clara Haskil a atins târziu celebritatea și recunoașterea internațională pe care le merita cu prisosință. Povestea vieții Clarei Haskil, astăzi unul dintre reperele muzicii clasice internaționale, se desfăşoară între o serie de repere precum cultivarea intensă a unui talent incredibil, tracul perpetuu, fragilitatea fizică, tristețea neajunsurilor de zi cu zi și tragismul unor vremuri complicate.

Deceniile în care succesul se lăsa așteptat au fost contrabalansate de o admirație neobișnuită pe care a stârnit-o întotdeauna printre dirijorii și interpreții cu care a colaborat sau printre cei care au auzit-o cântând.

Ce însemna stilul Clarei Haskil, așa cum a fost descris de criticii care asistau la concertele ei? O vigoare masculină și tandrețe feminină, o tehnică ieșită din comun, de o muzicalitate rară, interpretare perfectă, firescul și profunzimea înțelegerii muzicale. Criticul muzical Charles Koëlla spune după un recital la Lausanne:  „Domnişoara Clara Haskil este foarte tânără; cu toate acestea, arta dumneaei este foarte matură, atât ca fond, cât şi ca formă. Pare plăpândă şi interpretarea sa atinge forţa supremă, forţa adevărată, precum şi o forță care rezultă în urma cunoaşterii sau simţului înnăscut al contrastelor. Aplecată peste claviatură, fără să fie atentă la public, trăind doar pentru ea însăşi, pare că se îngemănează cu instrumentul ei. Şi instrumentul prinde forma muzicii şi a frumuseţii.“

O cronică publicată după un concert la New York descrie aceleași extraordinare resorturi ale înțelegerii muzicale: „Să o asculţi pe domnişoara Haskil interpretându-i pe Schumann, pe Chopin, pe Ravel este ca şi cum ai atinge de aproape dezvăluirea firii acestor oameni, a motivelor care i-au determinat să le scrie astfel.“