Și cu violoncelul ce facem?

Stagiunea 2019-2020 a Teatrului de Artă Deva se deschide în data de 6 septembrie cu o nouă premieră - "Și cu violoncelul ce facem?" de Matei Vișniec - în regia lui Daniel Bucur.

„Dramaturgul Matei Vişniec (n. 1956) trăieşte şi lucrează din anul 1987 la Paris. Operele sale au fost traduse şi reprezentate în peste 20 de ţări din lumea întreagă.
Piesa într-un act “Și cu violoncelul ce facem ?”, scrisă în 1989, a avut premiera în 1990 la televiziunea publică, fiind prima montare a unei piese românești de după Revoluție, sub bagheta regizorală a lui Nicolae Scarlat. De atunci piesa a înregistrat numeroase puneri în scenă în teatrele din țară.
Piesa este scrisă într-o cheie absurdă, la fel ca majoritatea pieselor lui Vișniec, cu accente de comedie. În spațiul scenic trei personaje “așteaptă”: Doamna cu Voal, Bărbatul cu Ziar, Bătrânul cu Baston. În același spațiu, un al patrulea personaj, Bărbatul cu Violoncel, repetă continuu, cu scurte întreruperi, aceeași piesă muzicală, “deranjându-i“ din ce în ce mai mult pe cei trei. Undeva dincolo de acest spațiu, “afară”, plouă diluvian. Cei trei, într-o alianță ad-hoc, vor să-l elimine pe cel pe care nu-l înțeleg și hotărăsc să-l ucidă. O “sentință” comutată în ultimul moment, în alungarea în potopul de “afară”. Rămâne însă în urmă, ca martor mut, violoncelul. Doamna cu Voal este cea care preia violoncelul și rostește întrebarea insistent “Și cu violoncelul ce facem?”.

Doamna cu Voal, Barbatul cu Ziar, Bătrânul cu Baston sunt trei personaje arhetipale, într-un loc al așteptării, fără timp, fără spațiu. Ei reprezintă umanitatea, aflată la limita unei evoluții care-i poate duce către “potop” sau puritatea “vibrației” divine.
Doamna cu Voal, Bărbatul cu Ziar, Bătrânul cu Baston sunt ajunși aici la capătul unui drum de-o viață, a unei existențe umane contorsionate, o ultima oprire înaintea veșniciei morții, o ultimă «sală de așteptare». Acest loc ar trebui să însemne reculegere, împăcare, liniștire și acceptare. în loc de toate acestea cei trei se comportă ca și cum nu au înțeles locul unde se află, dar nici ce va urma. Se ridică și se revoltă împotriva singurului element precis, armonic și articulat, muzica, vibrația. Se agață cu toții de acest element care-i deranjează până la exasperare, prin funcția sa de incantație, de «rugăciune» repetitivă, obsedantă, hipnotică. Nu vor nici în ceasul din urmă să accepte să asculte, să vibreze altfel decât la auzul propriilor vorbe lipsite de sens și finalitate, banale. Vor să-și trăiască viața până la ultima picatură, așa cum a fost tot timpul pentru ei: lipsită de sens și substanță. Reușesc. Sunt în stare de acte de violență, chiar de crimă, pentru a-și apaăra nimicnicia. Îl elimină în cele din urmă pe Bărbatul cu violoncel. Acum sunt din nou în lumea lor familiară, simplă, călduță . Un singur element, violoncelul, rămas aparent accidental în spațiul «sălii de așteptare», tulbură și aduce obsesiv întrebarea «Și cu violoncelul ce facem?».

Momentele de comedie se succed, în spatiul straniu și sufocant, rupând ritmul și purtând publicul către finalul apăsător, dar plin de semnificație.
Nici o clipă spectatorul nu este lăsat să răsufle, să se «plictisească». Se trece abrupt și direct de la comedie la tragedie. Se joacă cu sufletul la gură, concentrat, dens.
Elementele de teatru expresionist articulate prin costume, dar mai ales prin umbrele pe care le aruncă personajele pe pereții și fundalul scenei, vor contribui decisiv la senzația de spatiu fără timp, suspendat la limita veșniciei morții.„ ( Daniel Bucur )

Distribuția
Magda Catone
Mihai Panaitescu
Andreea Pascu

Muzica - Pedro Negrescu
Light design - Răzvan Breazu
Video - Robert Pop & Ciprian Gavruș
Scenografia - Daniel Bucur
Regia - Daniel Bucur

Preț Bilet - 30 lei / 15 lei (reducere elevi,studenți,pensionari)