Credite:
Cu: Alexandra Harapu, Maria Morar, Oana Rotaru, Doru Taloș, Tavi Voina
Scenografia: Mihai Păcurar
Direcție coregrafică: Paula Dunker
Muzica: Alexandru Condurat
Coordonare muzicală: Adonis Tanța
Coordonare documentare: Tavi Voina
Colaborare documentare: Katia Pascariu
Coordonare proiect: Andrada Roșu
Asistență regie: Teodora Minea
Scenariul și regia: David Schwartz
Parteneri: Asociația Evocativ, Centrul Cultural Cugir, Centrul de Teatru Educațional Replika, Universitatea Babeș-Bolyai – Facultatea de Teatru și Film și Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Mulțumiri: Diana Dobrean, Carmen Sulicean, Irina Gâdiuță, Alin Teodorescu, Claudiu Turcuș
Durata: 90 min.
Vârsta recomandată: 15+
O coproducție Platforma de Teatru Politic și Reactor de creație și experiment
SINOPSIS
„ARMĂ, arme, substantiv feminin = Obiect, unealtă, aparat, mașină care servește în lupta împotriva inamicului, la vânat, în unele probe sportive etc.” (DEX, 2009)
Cum se fabrică o armă? Care sunt condițiile de muncă, avantajele și pericolele muncii într-o fabrică de arme? Cât de bine se trăia din producția de arme înainte de 1989 și cum se trăiește astăzi? În ce fel integrează persoanele care fabrică armament contradicțiile inerente acestui proces, în proximitatea războiului și în plină criză economică?
La Cugir, oraș de 20 de mii de locuitori din Transilvania, funcționează încă din 1928 cea mai mare fabrică de armament din România. Cel mai important angajator din oraș, fabrică deținută de stat, care în perioada socialistă a exportat mitraliere Kalașnikov în spațiul est-european și în țările nealiniate, iar în prezent produce armament pentru parteneri occidentali. În ultimii ani, au avut loc la Cugir mai multe accidente de muncă, unele mortale, și un protest susținut împotriva salariilor mici, condițiilor grele de lucru și tehnologiei învechite.
Pe parcursul anului 2023, echipa proiectului a cercetat istoria recentă a fabricii, prin interviuri, discuții informale și ateliere cu muncitoare și muncitori, atât activi cât și pensionați. Poveștile și experiențele descoperite sunt ficționalizate într-un spectacol de brigadă artistică, ce combină trecutul și prezentul, documente și speculații, date obiective și opinii subiective, amintiri personale, cântece, poezie și momente coregrafice.
Ideea spectacolului a fost dezvoltată în cadrul atelierului DocLab, organizat de Beykoz Kundura (Istanbul, 2023).
Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și de UNITER.
AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.