Întâlniri pe muchie de cuțit

ÎNTÂLNIRI PE MUCHIE DE CUȚIT

de Cornel Teulea

Regia artistică Muriel Manea

Scenografia Eliza Labancz

Distribuția – Vali V. Popescu, George sfetcu, Florin aFilip Florain, Anca Markos, Raluca Radu Gheorghiu

Cioran și Camus în patru întâlniri pe muchie de cuțit

Operele lui Cioran și Camus m-au fascinat încă din liceu. Camus se găsea în librării și în biblioteci. Cioran nu. Era interzis în România, l-am citit în secret, cu riscuri. Când m-am decis să construiesc personajele Cioran și Camus am avut în vedere în mod esențial atitudinea celor doi în fața vieții și a morții. Atât Camus cât și Cioran invoca fatalitatea drept forță supraordonată existenței umane. Pentru Camus fatalitatea este echivalentă cu lipsa de sens a vieții, iar pentru Cioran ea, fatalitatea, face ca viața să fie o lipsă de ieșire plină de măreție, de nefolosință și de prăbușire. Omul camusian, asemenea lui Sisif, are capacitatea de-a găsi sens vieții, prin asumarea absurdului și revolta împotriva zeilor. Omul cioranian , spre deosebire de cel camusian, este resemnat. Pentru el – ca român, mai ales – enunțul total și definitoriu este n-a fost să fie! În veci, pururi. În piesa mea pentru cei doi, cu toată diferența lor de viziune asupra destinului , acesta ( destinul) devine ceea ce era pentru tragedia antică greacă. În piesă, personajul Doamna. Moartea se recomandă ca Doamna de Villeblevin sau/și, după situație, Doamna Broca.