„Ora cinci și șapte minute”, volum de povestiri de Dumitru Crudu despre generații prinse în război

lansare de carte și sesiune de autografe

Viața de zi cu zi păstrează și renegociază urmele istoriei, iar în volumul de povestiri Ora cinci și șapte minute, publicat recent în colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani, Dumitru Crudu vede destinele oamenilor din Basarabia și prin filtrul războaielor și conflictelor care s-au succedat. Editura Humanitas vă invită luni, 20 februarie, la ora 19.00, în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, să luați parte la o discuție despre acest volum, la care vor participa Dumitru Crudu, Sorin Ioniță, Caius Dobrescu. Moderator: Cezar Gheorghe.

Ora cinci și șapte minute este ora la care a început războiul din Ucraina. Printr-o serie de proze de acută observație a realității, în care se întâlnesc tandrețea și absurdul, emoția și violența extremă, cartea surprinde spiritul războiului, al cruzimii și cinismului din spatele deciziilor care afectează viețile oamenilor obișnuiți, uneori distrugându-le pentru totdeauna. Cu prelungiri în istoria recentă sau mai îndepărtată a Republicii Moldova, Ora cinci și șapte minute e totodată un exercițiu eliberator și o cronică lucidă despre consecințele dintotdeauna ale războiului, camuflate sub forma restituirii existenței lui Alexandru, pasionat profesor de istorie, din copilăria sa de la Flutura până la moartea lui neașteptată.

„În prima dimineață de război, mi-a telefonat un prieten, speriat că Putin o să ne atace și pe noi. Îi tremura vocea și se bâlbâia la telefon. Nu știa ce să facă. Îmi spuse că toţi prietenii lui care aveau mașini au plecat deja spre vamă. Avea și el mașină, dar se temea că cei care fugeau cu mașinile vor fi lichidați primii. De asta, nici nu știa ce să facă. Dar nici să rămână nu voia. Amicul meu intrase în panică. Or rușii tocmai asta și urmăreau. Să bage frica în noi pentru a ne învinge mai uşor.

Plecăm? Te iau cu mine! mi-a zis. Nu, eu o să rămân. Și nu ți-e frică? Ba da, îmi este.

Opțiunea mea i se părea o nebunie. Cum să rămâi, când ai putea să fii ucis în orice clipă? Până spre seară, ajunsese la Budapesta, iar a doua zi era deja la Roma. Eu însă am rămas. Cât a călătorit pe drum, eu mi-am scris primele proze din carte. Scriindu-le, mi-am învins frica. De care el nu a putut să scape nici peste mări și țări. De asta îmi este atât de scumpă această carte: pentru că m-a ajutat să-mi înving frica.“ – DUMITRU CRUDU