Sahia Vintage I: Lecții de viață

În 2019, la treizeci de ani de la căderea regimului Ceaușescu, impulsul memorial, de revizitare și revizuire a relației noastre cu trecutul devine mai acut. Privim așadar înapoi, prin intermediul a două programe tematice care plasează producția Sahia într-o perspectivă temporală mai largă ce include momentul 1989 și anii imediat următori,
Sub presiunea vremurilor în schimbare, documentariștii sunt obligați să se adapteze din mers la ritmurile unei lumi care se rescrie sub ochii lor și, ocazional, să reflecteze la misiunea lor în durata lungă a istoriei. În trena fracturii politice din decembrie 1989, foștii „lucrători din cinematografie” ai României socialiste re-învață practici uitate și se angajează în acțiuni de ecologie interioară. Rezultă momente de auto-reflexivitate profesională ce rămân înscrise în istoria documentarului românesc: un bun prilej pentru noi, astăzi, de a recapitula și reformula unele dintre întrebările pe care și le pun documentariștii în vreme ce survolează ultimele decenii de istorie a țării. Ce-a însemnat, pentru practica documentară în context național, eticheta de „propagandiști” politici aplicată documentariștilor Sahia? Cum au internalizat realizatorii de cinema documentar această etichetă și cum/când s-a petrecut desprinderea de ea? Ce impact a avut, în durata istoriei, intersecția impusă a documentarului cu realitatea industrială a țării, conviețuirea îndelungată, a documentariștilor cu o „clasă muncitoare” simultan privilegiată și victimizată, și cum s-a rescris această realitate în prezent? Deloc în ultimul rând, cum ne ajută filmele Sahia să privim dincolo de ele, către realități sociale și politice? Cum lucrează arhiva audio-vizuală asupra relației noastre cu trecutul?