DEVENIND PARADJANOV: ANDRIEȘ + FRESCELE KIEVULUI

ANDRIEȘ

Regia: Sergei Parajanov, Yakiv Bazeljan

Cu: Constantin Rusu, Nodar Šašik-ogly, Lyudmila Sokolova, Chiril Știrbu, Eugen Ureche

Fantezie, folclor, film pentru copii — URSS (Ucraina-Moldova) —1954 —  62min

„Andriješ/Andrieș e primul lungmetraj al lui Parajanov, co-regizat alături de Yakiv Bazelian. Pentru ochiul avid să recunoască amprenta ulterioară, e și filmul timpuriu cel mai traversat de semne parajanoviene. Adaptând poemul autorului Emilian Bucov, cineastul a fost liber să modeleze folclorul moldovenesc în acord cu elementul supranatural permis de gen. (...)

Logica miraculoasă a basmului – cu personajele sale absurde, de tip Statu-Palmă-Barbă-Cot, cu natura preschimbată, cu simbolismul său emfatic – se transformă în intuiție pentru Parajanov: nu degeaba proiectul său de diplomă valorifica același material. În 1954, cineastul obligă filmul să vireze înspre pedagogia pentru cei mici, cu tânărul păstor Andrieș (Constantin Rusu) parcurgând un traseu inițiatic naiv și întortocheat, care îi va dezvălui mersul complex lumii. Zece ani mai târziu, Parajanov va reține lecția acestui univers neliniștitor, căruia îi va conferi o nouă magnitudine.” (Victor Morozov, Scena9)

FRESCELE KIEVULUI 

Regia: Sergei Parajanov

Cu: Tengiz Archvadze, Vladimir Artman, Alexandr Kotchekov, Antonina Leftiy

Film neterminat, experimental — URSS (Ucraina) — 1966 — 15min — fără dialog

Parajanov a lucrat la Frescele Kievului de-a lungul anului 1965. Deși nu a intrat niciodată în producție cu filmul, i-a scris scenariul, a realizat decupajul și a tras câteva teste de cameră în octombrie. După toate aparențele un omagiu adus Marele Război pentru Apărarea Patriei, acțiunea din Frescele Kievului, împărțită în zece « cine-fresce », ar fi trebuit să aibă loc pe 9 mai 1965, la aniversarea eliberării Kievului. Frescele Kievului anticipează poetica și imagistica Culorii rodiei(1969). (...) Pentru Parajanov, filmul a marcat despărțirea de actoria naturalistă și apropierea de mișcarea actoricească pur expresivă. Acest nou interes amintește de fascinația lui Eisenstein pentru gest, și totodată, de studiile timpurii de vioară, canto și balet ale lui Parajanov. Inevitabil, conducerea sediului din Kiev a Comitetul de Stat pentru Cinematografie (Goskino) a observat că testele de cameră prezintă « o percepție a realității distorsionată... patologică », și, deși au recunoscut valoarea artistică a experimentului lui Parajanov, l-au reclamat ca fiind diferit de scenariul aprobat. Astfel, întreaga filmare a fost anulată, iar cameramanul Oleksandr Antypenko a transformat testele de cameră într-un scurtmetraj. La puțin timp după, Parajanov este invitat de studioul armean Armenfilm să realizeze un lungmetraj despre viața poetului național Sayat Nova. (Daniel Bird, Il Cinema Ritrovato 2024)