WALKOVER (Jerzy Skolimowski, Polonia, 1965)

Scris, regizat și jucat de Jerzy Skolimowski, Walkover surprinde două zile din viața lui Andrzej, un boxer amator de 29 de ani, retras din armată, care n-a reușit să obțină diploma de inginer de la Politehnică.

Filmul are o structură dinamică, fluidă și imprevizibilă, care se mulează pe stilul de viață boem al protagonistului. Este ziua lui, urmează să intre într-o nouă decadă în câteva ore și peste tot dă de semne care-l duc cu gândul la propria sa mortalitate. Deciziile lui spontane conduc filmul din loc în loc într-o manieră similară cu Cléo de la 5 la 7 al lui Agnès Varda. Este evident că Skolimowski e un cinefil care nu ezită să facă trimiteri la filmele și genurile lui preferate. Planul-secvență este instrumentul lui preferat, deseori în combinație cu o coregrafie impecabilă care implică o sumedenie de personaje intrând și ieșind din ziua și viața lui Andrzej. E haotic, dar niciodată dezorientat sau scăpat din mână.

Ca localizare în istoria cinemaului, Walkover preia mult din modernismul existențialist a lui Antonioni, precum și din ludicul Noului Val Francez (mai ales pe partea de montaj), iar narațiunea în rețea care leagă toată pânza de personaje este un precursor stilistic pentru ce avea să facă Robert Altman din anii 70’ încolo. De asemenea, câteva dintre cascadoriile protagonistului jucat de Skolimowski, inclusiv o săritură dintr-un tren în mers, sunt demne de comparat cu cele ale lui Buster Keaton.

Protagonistul, Andrzej Leszczyc (Skolimowski), ajunge cu trenul într-un orășel cu o zi înainte să împlinească treizeci de ani. Este un rătăcitor într-o țară a ordinii (sub regimul comunist impus de sovietici), care nu muncește într-un așa-numit paradis al muncitorilor și a abandonat școala de ingineri. Aici se întâlnește cu o fostă colegă de clasă cu câțiva ani mai tânără, Teresa Karczewska (Aleksandra Zawieruszanka), absolventă de succes a școlii și o tânără manager precoce la o uriașă uzină energetică locală. Ea îl aduce în unitate și i-l prezintă șefei sale, care îi pregătește un post lui Andrzej, dar rătăcitorul are un motiv ascuns: să participe la un turneu de box pentru amatori care are loc acolo și la care, în calitate de boxer veteran, nu are de ce să participe.

Teresa îl consideră pe Andrzej un beatnik cam bătrân pentru box; Andrzej o vede ca pe o lingușitoare a Partidului Comunist, ceea ce îl deranjează cu atât mai mult cu cât el a fost denunțat în școală pe motive politice. Disputele și reproșurile lor nu stau însă în calea unei idile care se înfiripă rapid și care este la fel de agitată precum cariera atletică a lui Andrzej. Teresa este punctul lui de sprijin în viața oficială; Andrzej este dorința ei de libertate.

Filmul de ficțiune va fi precedat de două scurtmetraje românești din perioada socialistă.