„ULTIMA SĂPTĂMÂNĂ DE PE PĂMÂNT” este, în esență, o poveste-nepoveste. Este o nepoveste pentru că ne arată o imagine fără filtru a acelei perioade în care lumea își bătuse geamurile în cuie, iar pe panourile aeroporturilor apăreau doar liste lungi cu zboruri „Anulate”. Este realitatea sumbră a unei izolări în care ne-am regăsit, fără excepție, cu toții. Închiși în case sau în saloane de spital, fiecare dintre noi și-a trăit propria dramă sau tragedie, fiind prinși într-o experiență colectivă care ne-a schimbat destinele pentru totdeauna. În același timp, piesa este o poveste plină de conflicte și iubire din zilele în care credeam că totul se oprește. Personajele încearcă să-și găsească drumul chiar și atunci când toate ușile, rând pe rând, par să li se se închidă în față. Încercarea disperată de a opri o nuntă toxică, jurăminte de iubire strigate dincolo de gardurile de protecție ale spitalelor și adolescenți care își caută libertatea alergând prin ploaie într-un decor care pare apocaliptic reprezintă mize profund umane, într-o realitate care părea inumană. Este o poveste despre suspans, trădare, alianțe secrete și mai ales despre căutarea disperată a salvării atunci când simți că timpul se scurge.